1 Lucrătoriul beţiv nu să va îmbogăţi; cel ce nu bagă samă de ceale mici pre încet va cădea.
2 Vinul şi muierile înşală pre cei înţelepţi,
3 Şi cel ce să lipeaşte de curve îndrăzneţ va fi.
4 Moliile şi viermii vor moşteni pre el şi sufletul îndrăzneţ va peri şi să va usca.
5 Cel ce creade curând uşor de inimă easte, şi cel ce păcătuiaşte asupra sufletului său greşeaşte.
6 Cel desfătat cu inima huli-să-va, şi cel ce ureaşte vorba mai puţin rău va avea.
7 Niciodată nu poftori cuvântul şi nimica ţie nu să va împuţina.
8 Cătră priiatin şi cătră vrăjmaş nu povesti şi, de nu easte ţie păcat, nu-l descoperi.
9 Că te-au ascultat pre tine şi te-au cinstit pre tine, şi cu vreame te va urî.
10 Auzit-ai cuvânt? Să moară la tine; cutează, că nu te va sparge.
11 De cătră faţa cuvântului cel nebun să va chinui, ca ceaea ce naşte prunc.
12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşea easte cuvântul în inima nebunului.
13 Mustră pre priiatin, ca nu cumva să fie făcut aceaea, şi de-au făcut, mai mult să nu facă.
14 Mustră pre priiatin, ca nu cumva să fie zis; şi de au zis, mai mult să nu zică.
15 Mustră pre priiatin, că de multe ori easte năpaste, şi nu creade tot cuvântul.
16 Easte carele lunecă, ci nu din suflet; şi cine nu au greşit cu limba sa?
17 Dojeneaşte pre priiatinul tău, mai înainte de ce-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
18 Toată înţelepciunea easte frica Domnului; şi toată înţelepciunea easte facerea legii.
19 Şi nu easte înţelepciunea ştiinţa răutăţii, şi unde easte sfatul păcătoşilor nu easte înţelepciune.
20 Easte răutate, şi aceasta easte urâciune, şi easte nebun carele puţin înţeleage.
21 Mai bun easte cel ce puţin înţeleage cu frică, decât cel ce prisoseaşte cu mintea şi calcă leagea.
22 Easte isteţie chiiară şi aceasta easte nedreaptă, şi easte carea întoarce harul, ca să areate judecata.
23 Easte carele face rău şi umblă smerit, şi ceale dinlăuntru ale lui sânt pline de vicleşug,
24 Carele şi pleacă faţa şi să face surd unde nu-l ştiu, el mai întâiu va apuca să-ţi strice.
25 Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui; de va afla vreame, va face rău.
26 Din vedeare să cunoaşte omul şi din chipul feaţii să cunoaşte cel înţălept.
27 Îmbrăcămintea omului şi râsul dinţilor şi călcarea omului vestesc de ale lui.
28 Easte mustrare carea nu easte cuvioasă, şi easte carele tace, şi acesta easte înţălept.