1 Nu nădăjdui întru avuţiile tale şi să nu zici: „Am destule”.
2 Nu urma sufletului tău şi vârtutei tale, ca să umbli în poftele inimii tale.
3 Şi să nu zici: „Cine mă va smeri?” Că Domnul, izbândind, va izbândi asupra ta.
4 Să nu zici: „Am păcătuit şi ce mi s-au făcut mie?” Că Domnul easte îndelung răbdătoriu.
5 Pentru curăţenie nu fi fără de frică, ca să nu adaogi păcate preste păcate.
6 Şi să nu zici: „Mila Lui easte mare, va curăţi mulţimea păcatelor meale”.
7 Că mila şi mâniia de la El easte, şi preste cei păcătoşi va odihni mâniia Lui.
8 Nu întârziia a te întoarce la Domnul şi nu lăsa din zi în zi,
9 Că fără de veaste va ieşi mâniia Domnului şi în vreamea izbândirei te va piiarde.
10 Nu nădăjdui în avuţiile nedreapte, că nimica nu-ţi vor folosi în zioa aducerii.
11 Nu vântura în tot vântul şi nu mearge pre toată calea; aşea e păcătosul cel cu doao limbi.
12 Fii statornic întru cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău.
13 Fii grabnic a auzi şi întru îndelungarea măniei grăiaşte răspunsul.
14 De ştii, răspunde deaproapelui tău, iară de nu, pune-ţi mâna ta preste gura ta.
15 Mărirea şi ocara easte în vorbă şi limba omului easte cădearea lui.
16 Să nu te chemi şoptitoriu şi cu limba ta nu vicleni,
17 Că preste fur easte ruşine şi însămnare foarte rea preste cel cu doao limbi.
18 În mare şi în mic, nu fi necunoscătoriu.