1 Iară Duhul luminat grăiaşte că, în vremile ceale de apoi, să vor depărta unii de la credinţă, uitându-se la duhurile ceale înşelătoare şi la învăţăturile ceale drăceşti.
2 Acelor ce întru făţărnicie grăiesc minciuni, fiind aprinşi întru a sa cunoştinţă,
3 Carii vor opri să nu să însoare, să se ferească de bucatele care Dumnezeu le-au făcut de mâncare cu mulţămită celor credincioşi şi celor ce cunosc adevărul,
4 De vreame ce toată făptura lui Dumnezeu easte bună şi nimica nu e de lepădat, carea să ia cu mulţămită;
5 Că să sfinţeaşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
6 Aceastea toate de le vei spune fraţilor, bună slugă vei fi lui Iisus Hristos, hrănit fiind cu cuvintele credinţii şi ale bunei învăţături, căriia ai urmat.
7 Iară de basnele ceale spurcate şi băbeşti te fereaşte şi te nevoiaşte spre evlavie.
8 Că nevoinţa trupească puţin foloseaşte, iară evlaviia spre toate easte de folos, având făgăduinţa vieţii ceştii de acum şi a ceii viitoare.
9 Credincios e cuvântul şi de toată priimirea vreadnic.
10 Că spre aceasta ne şi ostenim şi sântem ocărâţi, căci am nădăjduit întru Dumnezeul cel viu, Carele easte Mântuitoriul tuturor oamenilor, mai ales a celor credincioşi.
11 Vesteaşte aceastea şi învaţă.
12 Nimenea tinereaţele tale să nu le defaime, ci fii pildă credincioşilor cu cuvântul, cu viiaţa, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţiia.
13 Până ce voiu veni, păzeaşte cetaniia şi mângăiarea şi învăţătura.
14 Nu fi nebăgătoriu de samă de darul care easte întru tine, care s-au dat ţie prin prorocie, cu punerea mâinilor preoţiei.
15 De aceastea să gândeşti, întru aceastea fii, ca procopsala ta să fie arătată între toţi.
16 Păzeaşte pre tine însuţi şi învăţătura şi rămâi întru aceastea, că, aceasta făcând, şi pre tine te vei mântui şi pre cei ce te vor asculta.