1 Pavel, apostolul lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii, carea easte în Hristos Iisus,
2 Lui Timoteiu, iubitului fiiu: Dar, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3 Mulţămesc lui Dumnezeu, Căruia slujesc de la moşi întru curată cunoştinţă, că neîncetată aducere-aminte de tine am întru rugăciunile meale noaptea şi zioa,
4 Dorind ca să te văz, aducându-mi aminte de lacrămile tale, ca să mă umplu de bucurie.
5 Pomenire luând de credinţa cea nefăţarnică, carea e întru tine, carea au lăcuit mai înainte în moaşe-ta Loida şi în mumă-ta Eunichiia, şi adevărat crez că şi întru tine.
6 Pentru carea pricină iarăşi îţi aduc aminte ca să aţiţi darul lui Dumnezeu, care easte întru tine, prin punerea mâinilor meale.
7 Că nu ne-au dat noao Dumnezeu duhul teamerii, ci al puterii şi al dragostii şi al minţii ceii întregi.
8 Deci, nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, legatul Lui, ci fii părtaş năcazurilor Buneivestiri după putearea lui Dumnezeu,
9 Carele ne-au mântuit pre noi şi ne-au chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa bunăvoinţă şi după darul care s-au dat noao întru Hristos Iisus mai înainte de anii veacilor,
10 Şi acum S-au arătat prin arătarea Mân-tuitoriului nostru Iisus Hristos, Carele moartea au stricat şi au adus la lumină viiaţa şi nestricăciunea prin Evanghelie.
11 Spre carea sânt pus eu propoveduitoriu şi apostol şi învăţătoriu neamurilor.
12 Pentru carea pricină şi pătimesc aceastea, ci nu mă ruşinez, că ştiu cui am crezut; şi adevărat ştiu că putearnic easte a păzi lucrul cel încredinţat mie la zioa aceaea.
13 Chipul cuvintelor celor sânătoase să aibi, care ai auzit de la mine întru credinţă şi în dragostea carea easte în Hristos Iisus.
14 Rânduiala cea bună să o păzeşti prin Duhul Sfânt, Carele lăcuiaşte întru noi.
15 Ştii aceasta, că s-au întors de la mine toţi cei ce sânt din Asiia, dintre carii easte Fighel şi Ermoghen.
16 Dea Domnul milă casii lui Onisifor, că de multe ori m-au odihnit şi de lanţul mieu nu s-au ruşinat.
17 Ci, încă venind în Roma, cu osârdie m-au căutat şi m-au aflat,
18 De-ai lui Domnul să afle milă de la Domnul în zioa aceaea; şi câte în Efes mi-au slujit mie tu mai bine ştii.