10
1 Aceasta pre părintele lumii, cel întâiu plăsmuit, carele singur au fost făcut, l-au păzit,
2 Şi l-au scos pre el din cădearea sa, şi i-au dat lui puteare să stăpânească preste toate.
3 Şi, depărtându-să de la ea cel nedrept, cu urgiia sa şi cu măniia cea ucigătoare de frate, au perit.
4 Pentru carele, când au înecat apa pământul, iarăşi au mântuit înţălepciunea, prin lemn prost, pre cel drept ocârmuind.
5 Aceasta şi, întru unirea răutăţii neamurilor celor împreunate, au cunoscut pre cel drept şi l-au păzit pre el fără de prihană lui Dumnezeu, şi, cu mila cea mare a fiiului, tare l-au păzit.
6 Aceasta pre cel drept, carele au fugit când au perit cei necredincioşi, l-au mântuit de focul care s-au pogorât preste ceale cinci cetăţi,
7 A cării răutăţi mărturie easte încă pământul cel pustiiu, care fumă, şi pomii lui roduri fără de folos odrâslesc, şi stâlpul cel de sare, carele easte mormântul sufletului celui necredincios.
8 Că, nebăgând samă de înţălepciune, nu numai s-au păgubit a cunoaşte ceale bune, ci şi pomenirea nebuniei sale au lăsat în viiaţa aceasta, ca nici cu lucrurile care au păcătuit să nu să poată ascunde.
9 Iară înţălepciunea au scos din nevoi pre cei ce i-au slujit ei.
10 Aceasta pre dreptul cel ce fugea de mâniia fratelui său l-au povăţuit pre căi dreapte şi i-au arătat împărăţiia lui Dumnezeu şi i-au dat cunoştinţa celor sfinte şi l-au sporit pre el întru năcazuri şi au plinit ostenealele lui.
11 Întru lăcomiia celor ce-l stăpânea pre el au stătut de faţă şi l-au îmbogăţit pre el.
12 Păzitu-l-au pre el de vrăjmaşi şi de cei ce-l pândea l-au apărat, şi biruinţă tare i-au dat lui, ca să cunoască că decât toate easte mai tare buna-credinţă.
13 Aceasta pre dreptul cel vândut nu l-au părăsit, ci de păcat l-au mântuit.
14 Pogorâtu-s-au cu el în groapă şi în legături nu l-au lăsat pre el, până i-au dat schiptrul împărăţiei şi puteare preste cei ce-l tirănea pre el, şi mincinoşi au arătat pre cei ce au grăit rău de el, şi i-au dat lui mărire veacinică.
15 Aceasta pre norodul cel cuvios şi sămânţa cea nevinovată au izbăvit de la neamul celor ce-i năcăjiia.
16 Întrat-au în sufletul robului Domnului şi au stătut împrotiva împăraţilor celor groaznici, cu minuni şi cu seamne.
17 Dat-au celor cuvioşi plata ostenealelor lor, povăţuitu-i-au pre ei în cale minunată, şi le-au fost lor zioa acoperemânt şi noaptea lumină de steale.
18 Trecutu-i-au pre ei Marea Roşie şi i-au trecut prin apă multă.
19 Iară pre vrăjmaşii lor i-au înecat, şi din adâncul cel fără de fund i-au scos pre ei.
20 Pentru aceaea, drepţii au jefuit pre cei necredincioşi, şi au lăudat, Doamne, numele Tău cel sfânt şi mâna Ta cea apărătoare. Toţi împreună cu o inimă o au lăudat,
21 Că înţălepciunea au deşchis gura muţilor şi limbile pruncilor le-au făcut vorbitoare.