1 În luna a opta, în anul al doilea, pre vreamea lui Darie, fost-au cuvântul Domnului cătră Zahariia prorocul, fiiul lui Varahia, carele au fost fecior lui Ado, zicând:
2 „Mâniiatu-S-au Domnul pre părinţii voştri cu mânie mare!”
3 Şi vei zice cătră ei: „Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul putearilor, şi Mă voiu întoarce cătră voi, zice Domnul puterilor.
4 Şi nu fiţi ca părinţii voştri, pre carii i-au mustrat prorocii cei mai dinainte, zicând: Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Întoarceţi-vă de la căile voastre ceale reale şi de la izvodirile voastre ceale reale! Şi n-au ascultat şi n-au luat aminte ca să Mă asculte, zice Domnul.
5 Părinţii voştri unde sânt? Şi prorocii? Au în veac vor trăi?
6 Însă cuvintele Meale şi legiuirile Meale priimiţi-le; câte poruncesc Eu cu Duhul Mieu robilor Miei, prorocilor, carii au apucat pre părinţii voştri; şi au răspuns şi au zis: «Precum au rânduit Domnul Atotţiitoriul ca să facă noao după căile noastre şi după izvodirile noastre, aşea au făcut noao»”.
7 În doaozeci şi patru a lunii unsprăzeacea – aceasta easte luna lui savat –, în anul al doilea supt Darie, fost-au cuvântul Domnului cătră prorocul Zahariia, fiiul lui Varahie, feciorului lui Ado, zicând:
8 „Văzut-am noaptea, şi, iată, un bărbat încălecând pre cal roşu; şi acesta sta întră doi munţi umbroşi şi dinapoia lui cai roşii şi suri şi pestriţi şi albi.
9 Şi am zis: «Ce sânt aceştia, Doamne?» Şi au zis cătră mine îngerul, carele grăia întru mine:
10 «Eu voiu arăta ţie ce sânt aceastea». Şi au răspuns bărbatul cel ce sta întră munţi şi au zis cătră mine: «Aceştia sânt pre carii i-au trimis Domnul să încungiure pământul!»
11 Şi au răspuns ei îngerului Domnului, carele sta întră munţi, şi au zis: «Încungiurat-am tot pământul şi, iată, tot pământul să lăcuiaşte şi să odihneaşte».
12 Şi au răspuns îngerul Domnului şi au zis: «Doamne Atotţiitoriule, până când nu Te vei milostivi spre Ierusalim şi spre cetăţile Iudei, care le-ai trecut cu vedearea? Acesta e anul al şeaptezecilea».
13 Şi au răspuns Domnul Atotţiitoriul îngerului celui ce grăia întru mine cuvinte bune şi graiuri de mângăiare.
14 Şi au zis cătră mine îngerul, cel ce grăia întru mine, strigă, zicând: «Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Răvnit-am Ierusalimul şi Sionul cu râvnă mare.
15 Şi cu mânie mare Mă mâniiu Eu asupra neamurilor care s-au pus acolo, pentru că Eu M-am măniiat puţin, iară ei s-au pus împreună spre reale».
16 Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: «Întoarce-Mă-voiu spre Ierusalim cu milă şi Casa Mea iarăşi să va zidi într-însul, zice Domnul Atotţiitoriul, şi măsură să va întinde preste Ierusalim încă!»
17 Şi au zis cătră mine îngerul cel ce grăia întru mine, mai strigă, zicând: «Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Încă să vor desfăta cetăţile întru bunătăţi şi va milui încă Domnul Sionul şi va aleage încă Ierusalimul.
18 Şi am râdicat ochii miei şi am văzut şi, iată, patru coarne.
19 Şi am zis cătră îngerul cel ce grăia întru mine: «Ce sânt aceastea, Doamne?» Şi au zis cătră mine: «Aceastea sânt coarnele care au râsipit pre Iuda şi pre Israil şi Ierusalimul».
20 Şi mi-au arătat mie Domnul patru fauri.
21 Şi am zis: «Ce vin aceştia să facă?» Şi au zis: «Coarnele aceastea, care au râsipit pre Iuda şi pre Israil l-au zdrobit; şi nici unul dintru ei nu au râdicat capul. Şi au ieşit aceştia să le ascuţă pre eale cu mâinile lor. Ceale patru coarne sânt neamurile care râdică corn asupra pământului Domnului, ca să-l râsipească pre el».