1 O, cetatea cea luminată şi răscumpărată, porumbiţa!
2 N-au ascultat glasul, n-au prii-mit învăţătura, spre Domnul nu au nădăjduit şi cătră Dumnezeul ei nu s-au apropiiat.
3 Boiarii ei întru ea ca leii răcnind, judecătorii ei calupii Araviei, nu lăsa până dimineaţa.
4 Prorocii ei, purtători de duh, oameni hulitori; preoţii ei spurcă sfintele şi fac păgânătate împrotiva legii.
5 Iară Domnul drept easte în mijlocul ei şi nu va face strâmbătate. Dimineaţa de dimineaţă va da judecata Sa la lumină şi nu S-au ascuns; şi nu ştie nedreptate în cearere şi nu spre price strâmbătate.
6 Întru stricăciune am tras pre cei trufaşi, perit-au unghiurile lor, pustii-voiu căile lor de tot, ca să nu călătorească; sfârşitu-s-au cetăţile lor, pentru că nimenea nu era care să stea, şi nici să lăcuiască.
7 Zis-am: „Însă teameţi-vă de Mine şi priimiţi certarea şi nu veţi peri din ochii ei; toate câte am izbândit asupra ei; găteaşte-te, mânecă! Perit-au tot poghirciul lor”.
8 „Pentru aceaea, aşteaptă-Mă pre Mine, zice Domnul, în zioa învierii Meale spre mărturie.
9 Că judecata Mea e spre adunarea neamurilor, ca să priimesc pre împăraţi, ca să vărs preste ei toată iuţimea mâniei Meale, că de focul râvnei Meale să va topi tot pământul.
10 Că atunci voiu întoarce la noroade limbă în neamul ei, ca să chiiame toţi numele Domnului şi să-I slujească Lui supt un jug.
11 De la marginile râurilor Etiopiei voiu lua dintru cei râsipiţi ai Miei şi vor aduce Mie jertve.
12 În zioa aceaea, nu te vei ruşina de toate izvodirile tale, cu care ai făcut păgânătate asupra mea, că atunci voiu lepăda de la tine ocările mândriei tale şi mai mult nu vei adaoge alte mări în muntele cel sfânt al Mieu.
13 Şi voiu lăsa întru tine norod blând şi smerit; şi să vor teame de numele Domnului rămăşiţele lui Israil.
14 Şi nu vor face strâmbătate şi nu vor grăi deşearte şi nu să va afla în gura lor limbă înşelătoare, pentru că aceia să vor paşte şi vor dormi; şi nu va fi cine să-i sparie”.
15 Bucură-te foarte, fata Sionului, vesteaşte, fata Ierusalimului, veseleaşte-te şi te mângăie din toată inima ta, fata Ierusalimului.
16 Şters-au Domnul nedreptăţile tale şi te-au izbăvit din mâna vrăjmaşilor tăi; împărăţi-va Domnul în mijlocul tău şi nu vei mai vedea reale.
17 În vreamea aceaea, zice-va Domnul Ierusalimului: „Îndrăzneaşte, Sioane, să nu slăbească mâinile tale!
18 Domnul Dumnezeul tău, întru tine putearnic easte să te mântuiască; aduce-va preste tine veselie şi te va înnoi întru dragostea Sa şi Să va veseli de tine întru mângăiare, ca în zi de praznic.
19 Şi voiu aduna pre cei zdrobiţi ai tăi: Vai de cel ce va râdica asupra ta ocară!
20 Iată, Eu fac întru tine, pentru tine, în vreamea aceaea, zice Domnul, şi voiu mântui pre cea struncinată; şi pre cea lăpădată voiu priimi şi voiu pune pre ei întru mărire şi numiţi în tot pământul.
21 Şi să va ruşina în vreamea aceaea, când bine voiu face voao, şi în vreamea când voiu priimi pre voi, că voiu da pre voi să aveţi nume vestit şi de laudă la toate noroadele pământului, când voiu întoarce Eu robiia voastră înaintea voastră”, zice Domnul.