1 În Cezareia era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta zisă Italică,
2 Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3 Şi a văzut în arătare, lămurit, pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi grăindu-i: Cornelie!
4 Iar Corneliu căutând la el şi înfricoşându-se a răspuns: Ce este, Doamne? Şi îngerul a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s’au suit spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi acum trimite oameni la Iope şi chiamă să vie pe unul Simon, care se numeşte şi Petru.
6 Acesta găzdueşte la un tăbăcar Simon, a cărui casă este lângă mare. Petru îţi va spune ce trebue să faci.
7 Când s’a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi din oamenii săi de casă şi un ostaş cucernic din straja lui,
8 Şi după ce le-a spus totul i-a trimis la Iope.
9 A doua zi, pe când mergeau pe drum şi se apropiau de oraş, Petru s’a suit către ceasul al şaselea în foişor, ca să se roage.
10 Şi i s’a făcut foame şi voia să mănânce, dar pe când gazdele găteau de masă a venit peste el o răpire de sine.
11 Şi a văzut cerul deschis şi pogorîndu-se un lucru ca o faţă mare de pânză, lăsată în jos, spre pământ, de cele patru capete.
12 În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târîtoarele pământului şi păsările cerului.
13 Iar un glas a strigat către Petru; Scoală-te, Petre, junghie şi mănâncă.
14 Ci Petru a răspuns: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n’am mâncat fiece, spurcat sau necurat.
15 Şi iar, a doua oară, i-a zis glasul: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le zici spurcate.
16 Şi aceasta s’a făcut de trei ori şi îndată pânza s’a ridicat la cer.
17 Pe când Petru nu se domirea în sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată bărbaţii cei trimişi de Corneliu, după ce întrebaseră de casa lui Simon, s’au oprit la poartă.
18 Şi strigând au cerut desluşire dacă Simon, zis şi Petru, este în gazdă acolo.
19 Şi tot gândindu-se Petru la vedenie Duhul i-a vorbit: Iată trei bărbaţi care te caută.
20 Ci scoală-te, coboară-te şi mergi împreună cu ei, neavând nici o îndoială, fiindcă eu i-am trimis.
21 Atunci Petru s’a dat jos, la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, şi le-a zis: Iată eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit?
22 Iar ei i-au spus: Corneliu centurionul, om drept şi temător de Dumnezeu şi cu mărturie bună dela tot neamul Iudeilor, a primit poruncă prin sfântul înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine.
23 Atunci Petru i-a chemat înlăuntru şi le-a dat găzduire. A doua zi s’a sculat şi a ieşit cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit.
24 În ziua următoare, au intrat în Cezareia. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape.
25 Şi când a fost să intre Petru, Corneliu ieşindu-i înainte a căzut la picioarele lui şi s’a închinat.
26 Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: Scoală-te, şi eu sunt om.
27 Şi vorbind cu el a intrat şi a găsit mulţimea celor adunaţi.
28 Şi a grăit către ei: Voi ştiţi cum că neiertat este unui bărbat iudeu să se întovărăşească sau să se apropie de unul de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu zic de nici un om că este spurcat sau necurat.
29 Drept aceea, chemat fiind să viu, am venit fără vorbă. Deci, vă întreb: Pentru care cuvânt aţi trimis după mine?
30 Corneliu a răspuns: Cu patru zile în urmă, postisem până la ceasul acesta şi îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea, la mine în casă, când iată un bărbat în veşmânt alb strălucitor a stat în faţa mea.
31 El a grăit: Cornelie, auzitu-s’a rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.
32 Trimite, dar, la Iope şi chiamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el găzdueşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare.
33 Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Iar acum suntem toţi de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de la Domnul.
34 Atunci Petru deschizându-şi gura a grăit: Cu adevărat pricep că Dumnezeu nu este părtinitor,
35 Ci, în orice neam, cel ce se teme de Dumnezeu şi trăieşte cu dreptate primit este înaintea lui ca să asculte
36 Cuvântul pe caretei l-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pacea prin Iisus Chistos. Acesta este domn peste toate.
37 Voi ştiţi despre cele petrecute în toată Iudeia, cu începere din Galileia, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan,
38 Adică despre Iisus din Nazaret: cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere şi cum a umblat el din loc în loc, binefăcând şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el.
39 Şi noi suntem martori pentru toate câte a făcut, şi în ţara Iudeilor şi în Ierusalim, el pe care l-au omorît, spânzurându-l pe lemn.
40 Dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să se arate,
41 Nu la tot norodul, dar nouă, martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el, după învierea lui din morţi.
42 Şi ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să încredinţăm că el este hotărît de Dumnezeu să fie judecător al viilor şi al morţilor.
43 Despre aceasta mărturisesc toţi proorocii: că oricine care va crede în el va dobândi iertarea păcatelor, prin numele lui.
44 Pe când Petru încă rostea aceste vorbe, Duhul Sfânt a căzut peste toţi care ascultau cuvântul.
45 Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, văzând că darul Duhului Sfânt s’a vărsat şi peste păgâni.
46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a grăit:
47 Poate, oare, cineva să-i oprească de la apa botezului pe aceştia care au luat Duhul Sfânt, ca şi noi?
48 Deci a poruncit să fie botezaţi în numele lui Iisus Christos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.