1 Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeia auziră că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Deci, când Petru a venit sus în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se priceau cu el,
3 Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.
4 Atunci Petru a început să le pună înainte faptele pe rând şi a zis:
5 Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam şi am văzut, întru uimirea minţii, o vedenie: un lucru pogorîndu-se ca o faţă mare de pânză, lăsată în jos din cer de cele patru capete, şi care a venit până la mine.
6 Mă uitam bine la ea şi luam seama; şi am văzut dobitoacele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târîtoarele şi păsările cerului.
7 Şi am auzit un glas care îmi zicea: Scoală-te, Petre, junghie şi mănâncă.
8 Ci eu am răspuns: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.
9 Dar glasul mi-a grăit din cer a doua oară: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu zici că sunt spurcate.
10 Aceasta s’a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.
11 Şi iată numaidecât, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareia către mine, s’au oprit la casa în care mă găseam.
12 Iar Duhul mi-a poruncit să merg cu ei, fără de şovăire. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului.
13 Atunci el mi-a spus cum a văzut în casa lui un înger stând şi zicând: Trimite la Iope şi chiamă pe Simon, numit şi Petru;
14 Acesta grăi-va către tine cuvinte prin care te vei mântui şi tu şi casa ta.
15 Dar când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi, la început.
16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, cum zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duhul Sfânt.
17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, pentru că au crezut în Domnul Iisus Christos, cine eram eu, ca să pot opri pe Dumnezeu?
18 Auzind acestea, s’au liniştit şi preamăreau pe Dumnezeu, zicând: Aşa dar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă.
19 Cei ce se risipiseră din turburarea întâmplată cu Ştefan au pătruns până în Fenicia şi în Cipru şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, fără numai Iudeilor.
20 Dar au fost printre ei câţiva din Cipru şi din Cirene, care, venind în Antiohia, au vorbit şi Elinilor şi le-au binevestit pe Domnul Iisus.
21 Şi mâna Domnului era cu ei şi mare număr a crezut şi s’a întors la Domnul.
22 Iar vorba despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23 El sosind şi văzând darul lui Dumnezeu s’a bucurat şi îndemna pe toţi să stăruiască întru Domnul, cu tot dinadinsul inimii;
24 Căci era bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s’a adăogat mulţime multă credincioşilor Domnului.
25 Apoi Barnaba a plecat la Tarsus ca să caute pe Saul şi aflându-l l-a adus la Antiohia.
26 Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s’au numit creştini.
27 În acele zile au venit din Ierusalim în Antiohia prooroci.
28 Iar unul dintre ei, cu numele Agabus, s’a sculat şi a arătat, prin Duhul, că peste toată lumea va să fie o foamete mare, care s’a şi întâmplat în zilele lui Claudiu.
29 Atunci ucenicii au hotărît ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeia;
30 Ceea ce au şi făcut, trimiţând către bătrâni ajutorul prin mâna lui Barnaba şi a lui Pavel.