1 În biserica din Antiohia erau proroci şi învăţători: Barnaba, Simeon căruia îi zicea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
2 Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a grăit: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.
3 Atunci ei postind şi rugându-se şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
4 Deci ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborit la Seleuchia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Ajungând în Salamina, vestiră cuvântul lui Dumnezeu în sinagoga Iudeilor. Iar pe Ioan îl aveau de ascultare.
6 După aceea au străbătut întreg ostrovul până la Pafos şi acolo au dat de un Iudeu, vrăjitor şi proroc mincinos, al cărui nume era Bar-iisus,
7 Şi care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul a căutat cu dinadinsul să audă cuvântul lui Dumnezeu.
8 Ci le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul (căci aşa se tălmăceşte numele lui), străduindu-se să întoarcă pe proconsul de la credinţă.
9 Atunci Saul – adică Pavel – plin fiind de Duhul Sfânt, a privit ţintă la el,
10 Şi a rostit: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmăşiile a toată dreptatea, n’ai de gând să conteneşti, strâmbând căile Domnului cele drepte?
11 Şi acum iată mâna Domnului te-a lovit. Şi orb vei fi şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme. Şi în aceeaşi clipă, a căzut peste el pâclă şi întuneric şi dibuind împrejur căuta cine să-l ducă de mână.
12 Atunci proconsulul, văzând ce s’a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.
13 Dela Pafos, Pavel şi soţii săi s’au urcat în corabie şi au venit la Perga Pamfiliei. Ioan însă, despărţindu-se de ei, s’a întors la Ierusalim.
14 Ci ei plecând din Perga au ajuns la Antiohia, în Pisidia, şi intrând în sinagogă, într’o zi de Sâmbătă, au stat jos.
15 Iar după citirea legii şi a prorocilor, mai marii sinagogii au trimis la ei zicându-le: Bărbaţilor şi fraţilor, dacă aveţi vre-un cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiţi.
16 Atunci sculându-se Pavel şi făcâu-du-le cu mâna semn să tacă a grăit: Bărbaţi din Israil şi voi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi:
17 Dumnezeul acestui popor al lui Israil a ales pe părinţii noştri şi poporul l-a înmulţit în vremelnica-i sălăşluire din pământul Egiptului şi cu braţ înalt i-a scos de acolo.
18 Şi vreme ca de patruzeci de ani le-a răbdat năravurile în pustie.
19 Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acelora l-a dat lor spre moştenire.
20 Şi au trecut ca la patru sute cincizeci de ani. Şi după aceasta le-a dat lor judecători, până la Samuil prorocul.
21 Şi de acolo, au cerut împărat şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, feciorul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin.
22 Iar după ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca împărat pe David, căruia i-a dat atare mărturie: Aflat-am pe David al lui lesei, bărbat după inima mea, care va face toate voile mele.
23 Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israil un mântuitor, pe Iisus,
24 După ce Ioan a predicat, înaintea venirii lui, botezul pocăinţei, la tot poporul lui Israil.
25 Şi pe când sfârşea calea sa, Ioan zicea: Ce bănuiţi voi că sunt, nu sunt eu. Dar iată-l, vine după mine. Lui nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.
26 Bărbaţilor şi fraţilor, fii din neamul lui Avraam şi cei între voi streini care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
27 Ci locuitorii din Ierusalim şi dregătorii lor, necnnoscându-l pe Iisus şi osândindu-l, au împlinit rostirile prorocilor, cele ce se citesc în fiecare Sâmbătă.
28 Şi măcar că n’au aflat în el nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-l omoare.
29 Iar când au săvârşit toate cele scrise despre el, l-au pogorît de pe cruce şi l-au pus în mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.
31 Şi mai multe zile el s’a arătat celor ce împreună cu el veniseră din Galileia sus la Ierusalim şi care simt acum martorii lui către popor.
32 Deci noi vă binevestim vouă că făgăduinţa dată părinţilor, Dumnezeu a îndeplinit-o faţă cu copiii lor, înviindu-l pe Iisus,
33 Precum este scris şi în psalmul al doilea: Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut.
34 Şi cum că l-a înviat din morţi, ca să nu se mai întoarcă în stricăciune, a spus-o astfel: Vă voi da darul sfânt şi trainic al lui David.
35 Pentru aceea zice şi în altă parte: Nu vei lăsa pe sfântul tău să vadă stricăciune.
36 Ci David, în vacul lui, după ce-a slujit sfatului lui Dumnezeu, a adormit, a fost adăogat la părinţii lui şi a văzut stricăciunea.
37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat n’a văzut stricăciune.
38 Cunoscut deci să vă fie, bărbaţilor şi fraţilor, că iertarea păcatelor vi se vesteşte prin acesta;
39 Întru el, oricine care crede se îndreptează de toate câte n’aţi putut să vă îndreptaţi în legea lui Moise.
40 Deci luaţi aminte să nu vie peste voi ce s’a zis în proroci:
41 Vedeţi, îngâmfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru pe care nu-l veţi crede, dacă vi l-ar spune cineva.
42 Ieşind din sinagogă Pavel şi Barnaba, i-au rugat să le vorbească cuvintele acestea şi în cealaltă Sâmbătă.
43 După ce s’a desfăcut adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruiască în darul lui Dumnezeu.
44 În Sâmbăta următoare, mai tot oraşul s’a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar Iudeii văzând mulţimile s’au umplut de pizmă şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, tăgăduind şi hulind.
46 Atunci Pavel şi Barnaba le-au spus în faţă: Vouă trebue să vă grăim, mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu, dar, de vreme ce îl lepădaţi şi nevrednici vă judecaţi pe voi de viaţa cea veşnică, iată ne întoarcem către neamuri.
47 Căci aşa ne-a poruncit nouă Domnul: Te-am pus drept lumină păgânilor, ca să fii spre mântuire, până la marginea pământului.
48 Iar neamurile auzind se bucurau şi preamăreau cuvântul lui Dumnezeu, şi câţi erau rânduiţi spre viaţa veşnică au crezut;
49 Deci, cuvântul Domnului se purta prin tot ţinutul.
50 Dar Iudeii au întărâtat pe femeile păgâne cucernice şi de bun neam şi pe fruntaşii cetăţii şi au ridicat prigoană asupra lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din hotarele lor.
51 Ci ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconia.
52 Şi ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.