16
Şi a sosit în Derbe şi în Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, feciorul unei femei iudee credincioase, dar al unui tată elin,
Şi care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconia.
Pavel a voit ca acesta să vie împreună cu el şi, luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau pe tatăl lui că era elin.
Şi când treceau prin oraşe le dădeau în grijă să păzească poruncile hotărîte de apostolii şi de bătrânii din Ierusalim.
Deci bisericile se întăreau în credinţă şi prisoseau la număr, în fiecare zi.
Şi apostolii au trecut prin Frigia şi Galatia, opriţi fiind de Sfântul Duh ca să propovăduiască cuvântul în Asia.
Ajungând în dreptul Misiei ei încercau să meargă în Bitinia, dar duhul lui Iisus nu i-a lăsat.
Atunci au mers de-a-lungul Misiei şi s’au pogorît la Troia.
Noaptea, i s’a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută!
10 Când a văzut el această vedenie, am căutat numaidecât să ne facem drum în Macedonia, înţelegând bine că Dumnezeu ne chiamă să predicăm acolo evanghelia.
11 Plecând cu corabia de la Troia, am mers drept la Samotracia. iar a doua zi la Neapoli,
12 Şi de acolo, la colonia romană Filipi, care este primul oraş al acestei părţi a Macedoniei. Iar în acest oraş am rămas câteva zile.
13 Sâmbătă, am ieşit afară din poarta cetăţii, la un râu unde bănuiam că este loc de rugăciune, şi stând jos vorbeam cu femeile care se strânseseră.
14 Ci o femeie temătoare de Dumnezeu, cu numele Lidia, neguţătoreasă de porfiră, de fel din oraşul Tiatira, asculta şi ea. Iar Dumnezeu a deschis inima ei ca să ia aminte la cele grăite de către Pavel.
15 Iar după ce s’a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: De m’aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intraţi şi staţi în casa mea. Şi ne-a înduplecat.
16 Dar odată, pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne a întâmpinat o roabă, care avea un duh pitonicesc şi care, ghicind, aducea mult câştig stăpânilor ei.
17 Şi ea ţinându-se după Pavel şi după noi striga şi zicea: Aceşti oameni sunt slujitori ai Dumnezeului celui prea înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii.
18 Aceasta a făcut-o mai multe zile. Ci Pavel mâniindu-se, s’a întors şi i-a zis duhului: În numele lui Iisus Christos, îţi poruncesc să ieşi afară din ea. Şi în aceeaşi oră a ieşit.
19 Când au văzut stăpânii roabei că s’a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târit în ţâre, înaintea dregătorilor.
20 I-au adus la pretori şi au zis: Aceşti oameni, care sunt Iudei, turbură oraşul nostru;
21 Ei ne învaţă obiceiuri care nouă, ca Romani, nu ne este iertat să le primim, nici să le facem.
22 Şi s’a sculat şi gloata împotriva lor. Atunci pretorii le-au rupt veşmintele şi au poruncit să-i bată cu vergi.
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească cu bună pază.
24 Acesta primind o asemenea poruncă i-a băgat în fundul temniţei şi picioarele lor le-a strâns în butuci.
25 Ci, către miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântece de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi ascultau la ei.
26 Şi deodată s’a făcut cutremur mare de pământ, aşa că s’au zguduit temeliile temniţei şi într’o clipă s’au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s’au dezlegat.
27 Atunci deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile închisorii, a tras sabia, gata să-şi ia viaţa, căci credea că cei închişi au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas puternic şi a zis: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.
29 Iar el cerând lumină s’a repezit înăuntru şi tremurând a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;
30 Şi scoţându-i afară, după ce pe ceilalţi i-a zăvorit la loc. le-a zis: Domnilor, ce trebue să fac ca să mă mântuesc?
31 Ci ei au răspuns: Crede în Domnul Iisns şi te vei mântui, tu şi casa ta.
32 Şi i-au predicat lui cuvântul Domnului şi tuturor celor din casa lui.
33 Atunci el luându-i la sine, în-tr’acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s’a botezat el şi toţi ai lui, numaidecât.
34 Apoi ducându-i în casă, a pus masa şi s’a veselit cu toţii din casă că a ajuns să creadă în Dumnezeu.
35 Când s’a făcut ziuă, judecătorii au trimis pe lictori să spună temnicerului: Dă drumul acelor oameni.
36 Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel, că: pretorii au trimis vorbă să fiţi lăsaţi liberi. Acum dar ieşiţi şi mergeţi în pace.
37 Dar Pavel a rostit către lictori: După ce, fără judecată, ne-au bătut în piaţă, pe noi care suntem cetăţeni romani, şi ne-au băgat în închisoare, acum ne scot afară pe ascuns? Nu aşa! Ci să vină ei înşişi să ne scoată afară.
38 Lictorii au spus pretorilor aceste vorbe. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, pretorii s’au temut.
39 Deci au venit şi i-au îmbunat şi scoţândn-i afară i-au rugat să plece din oraş.
40 Atunci ei ieşind din închisoare s’au dus în casa Lidiei, au văzut pe fraţi,’i-au mângâiat şi au plecat.