17
După ce au trecut prin Amfipoli si prin Apolonia, au sosit la Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
După cum îi era obiceiul, Pavel a intrat la ei şi în trei Sâmbete le-a grăit din Scripturi.
Dovedindu-le şi arătându-le că Christos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi şi că: acest Iisus pe care vi-l vestesc eu este Christos.
Şi unii dintre ei s’au înduplecat şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, tot aşa, mare mulţime de Elini, temători de Dumnezeu şi nu puţine dintre femeile de frunte.
Deci Iudeii care nu crezuseră, umplându-se de pizmă, au luat cu ei pe câţiva oameni răi, din pleava târgului, au adunat gloate şi au ridicat oraşul în picioare. Apoi, năvălind în casa lui Iason. căutau pe apostoli să-i scoată afară înaintea gloatei.
Dar negăsindu-i, au târît pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai marii oraşului, strigând: Aceşti oameni care au întors lumea pe dos au ajuns şi aici.
Şi Iason i-a primit. Toţi aceştia lucrează împotriva rânduielilor Cezarului, zicând că un altul este împărat, anume Iisus.
Şi au turburat norodul şi pe mai marii oraşului care ascultau acestea.
Dar după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.
10 Iar fraţii au trimis îndată noaptea pe Pavel şi pe Sila la Bercia, care sosind acolo s’au dus la sinagoga Iudeilor.
11 Aceştia erau mai mărinimoşi decât cei din Tesalonic; ei primiră cuvântul cu toată osârdia şi zilnic cercetau scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa.
12 Mulţi dar din ei au crezut şi din Elini nu puţini, atât din femeile de seamă cât şi din bărbaţi.
13 Când au aflat însă Iudeii din Tesalonic cum că Pavel a vestit şi în Bereia cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi aici ca să întărâte şi să turbure mulţimile.
14 Atunci fraţii au trimis degrabă pe Pavel ca să ajungă la mare; iar Sila şi cu Timotei au rămas în Bereia.
15 Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena şi, după ce au luat din parte-i cuvânt către Sila şi Timotei să vie la el cât mai curând, au plecat,
16 Aşteptându-i Pavel în Atena, duhul lui era îndârjit, când privea acest oraş plin de idoli.
17 Şi stătea de vorbă în sinagogă cu Iudeii şi cu prozeliţii, iar în piaţă, în fiecare zi, cu cine se întâlnea.
18 Câţiva dintre filozofii epicurei şi stoici s’au nimerit în cale. Şi unii întrebau: Ce voieşte să ne spună acest semănător de vorbe? Alţii ziceau: Se pare că este crainicul unor dumnezei streini, fiindcă binevestea pe Iisus şi învierea.
19 Atunci l-au luat cu ei, l-au dus în Areopag şi i au spus: Putem să ştim şi noi care este această învăţătură nouă pe care o înveţi tu?
20 Căci tu aduci la auzul nostru ceva strein; voim deci să ştim ce poate fi aceasta.
21 Fiindcă toţi Atenienii ca şi streinii care stăteau în Atena cu nimic nu-şi treceau vremea decât să spună ori să audă ce mai este nou.
22 Ci Pavel stând în mijlocul Areopagului a rostit: Bărbaţi atenieni, voi sunteţi în ochii mei, după toate câte văd, osebit de cucernici.
23 Căci străbătând oraşul vostru şi privind la ce vă închinaţi voi, am aflat şi un altar pe care este scris: Necunoscutului Dumnezeu. Deci eu vă vestesc vouă pe cine voi cinstiţi fără să-l ştiţi.
24 Dumnezeu care a făcut lumea aceasta şi toate cele ce sunt într’însa, fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locueşte în temple făcute de mână omenească,
25 Şi nici nu-l slujesc mâini omeneşti, căci n’are nevoie de nimic, de vreme ce el dă tuturor viaţă şi suflare şi toate,
26 El a făcut, dintr’un sânge, întregul neam al oamenilor, ca să locuiască peste toată faţa pământului şi a aşezat de mai înainte vremurile şi hotarele aşezării lor,
27 Făcându-i să caute pe Dumnezeu şi să dibuiască până când îl vor găsi, măcar că nu e departe de fiecare dintre noi.
28 Căci în el avem viaţă, în el ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: din neamul lui suntem şi noi.
29 Deci, dacă suntem neam al lui Dumnezeu, nu trebue să credem că Dumnezeirea este asemenea cu aurul, sau cu argintul, sau cu marmura cioplită de meşteşugul şi de închipuirea omului.
30 Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum pe oameni ca toţi, pretutindeni, să se pocăiască,
31 întrucât a hotărît o zi când va să judece lumea cu dreptate, prin bărbatul pe care l-a rânduit spre aceasta, după ce a pus credinţa la îndemâna tuturor, în-vhndu-l pe el din morţi.
32 Auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, alţii i-au spus: Te vom asculta despre aceasta şi altă dată.
33 Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34 Dar câţiva bărbaţi s’au alăturat de el şi au crezut, între care Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.