20
După ce a încetat turburarea, Pavel a chemat pe ucenici, i-a întărit cu sufletul şi luându-şi rămas bun a ieşit să se ducă în Macedonia.
Şi străbătând acele părţi şi dând ucenicilor multe sfaturi şi îndemnuri a sosit în Elada.
Şi a stat trei luni. Dar când era să plece, pe apă, în Siria, Iudeii au uneltit împotriva vieţii lui şi atunci s’a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.
Cu cl pe drum mergeau, până în Asia, Sopatru din Bereia, feciorul lui Piru, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gains din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim.
Aceştia plecând înainte ne-au aşteptat în Troia.
Iar noi, după zilele Azimilor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troia, unde am rămas şapte zile.
În ziua întâia a săptămânii, adunându-ne noi ca să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântarea lui până la miezul nopţii.
Iar în odaia de sus, unde erau adunaţi, erau multe lumini aprinse.
Şi un băiat cu numele Evtihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi astfel, doborît de somn, a căzut jos din catul al treilea şi l-au ridicat mort.
10 Atunci Pavel dându-se jos s’a plecat peste el, l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă turburaţi, căci sufletul lui este în el.
11 Apoi s’a suit, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit încă mult, până la ziuă. După aceea, a purces.
12 Iar pe băiat l-au adus viu şi peste măsură s’au mângâiat.
13 Noi am plecat înainte în corabie şi am plutit spre Asos, ca să luăm de acolo pe Pavel, iarăşi cu noi, căci astfel rânduise, fiindu-i voia să meargă pe jos.
14 Iar dacă s’a întâlnit cu noi la Asos, l-am luat în corabie şi am ajuns la Mitilene.
15 De acolo, plutind înainte am sosit a doua zi în faţa ostrovului Chios. În ziua următoare am fost pe coasta ostrovului Samos, iar a patra zi după ce am mas la Troghilion, am oprit corabia la Milet.
16 Pavel hotărîse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
17 Însă, din Milet, a trimis la Efes şi a chemat la sine pe bătrânii bisericii.
18 Şi când au venit la el, le-a grăit: Voi ştiţi cum m’am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi când am călcat în Asia,
19 Cum am slujit Domnului cu toată smerenia şi câte lacrimi şi ispite m’au întâmpinat din uneltirile Iudeilor.
20 Voi ştiţi cum n’am ascuns nimic din cele folositoare, ca să nu vi le vestesc şi să vă învăţ, fie cu toţi de faţă, fie din casă în casă,
21 Mărturisind şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa cea întru Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Christos.
22 Iar acum iată că legat cu duhul mă duc la Ierusalim, fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo,
23 Fără numai că Duhul Sfânt, din oraş în oraş, mă încredinţează şi îmi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24 Dar nu bag seama la nimic şi nu pun nici un preţ pe viaţa mea, numai să împlinesc calea mea şi slujba pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi evanghelia darului lui Dumnezeu.
25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am petrecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa mea.
26 Pentru aceea, în această zi, adevăr vă spun că sunt curat de sângele orişicui,
27 Căci nu m’am ferit să vă vestesc tot sfatul lui Dumnezeu.
28 Luaţi dar aminte dc voi şi dc toată turma, întru care Duhul Sfânt v’a pus pe voi episcopi ca să păstoriţi biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele său.
29 Că eu ştiu aceasta, că după ducerea mea vor intra, între voi, lupi crânceni, care nu vor cruţa turma.
30 Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi, învăţând învăţături sucite, ca să tragă pe ucenici după ei.
31 Drept aceea, priveghiaţi, aducându-vă aminte că timp dc trei ani n’am contenit, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez pe voi lui Dumnezeu şi cuvântului darului său cel ce poate să vă clădească desăvârşit şi să vă dea moştenirea între toţi cei sfinţiţi.
33 Argint, sau aur, sau haină, n’am poftit de la nimeni.
34 Singuri ştiţi cum mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale tovarăşilor mei.
35 Întru toate v’am dat vouă pildă că, ostenindu-vă astfel, cade-se să ajutaţi pe cei neputincioşi şi să ţineţi minte cuvintele Domnului Iisus, căci el a zis: Eşti mai fericit când dai, decât când iei.
36 Şi zicând acestea a îngenunchiat şi s’a rugat cu ei toţi.
37 Şi mare jale i-a cuprins pe toţi şi căzând pe grumazii lui Pavel îl îmbrăţişau,
38 Întristaţi cu osebire de cuvântul pe care îl spusese, că faţa lui nu vor mai vedea-o. Apoi îl petrecură la corabie.