1 După ce ne-am despărţit cu greu de ei, am plecat pe apă, şi ţinând drumul drept am venit în Cos şi a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
2 Şi găsind o corabie care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am pornit.
3 Când am ajuns în zarea Ciprului, l-am lăsat pe stânga şi am plutit spre Siria şi ne-am dat jos la Tir, căci acolo corabia era să se descarce de povară.
4 Dând de ucenici, am rămas acolo şapte zile. Iar ei spuneau lui Pavel prin Duhul Sfânt să nu se sue la Ierusalim.
5 Când am împlinit cele şapte zile, am ieşit şi am pornit la drum. Iar ei toţi, împreună cu femeile şi cu copii, ne-au petrecut până afară din oraş. Şi la ţărmul mării am îngenunchiat şi ne-am rugat.
6 Apoi ne-am despărţit unii de alţii; noi am intrat în corabie, iar ei s’au întors pe la vetre.
7 Sfârşind călătoria noastră pe apă, de la Tir am purces la Ptolemais, am îmbrăţişat pe fraţi de bun găsit şi am rămas la ei o zi.
8 Pornind a doua zi, am venit în Cezareia. Am intrat în casa lui Filip bine-vestitorul, unul dintre cei şapte diaconi, şi am rămas la el.
9 Ci el avea patru fiice, fete mari, care erau prorocite.
10 Stând aşa mai multe zile, a coborît din Iudeia un proroc cu numele Agabus,
11 Şi venind la noi a luat brâul lui Pavel, s’a legat cu el de picioare şi de mâini şi a rostit: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al cui este acest brâu aşa îl vor lega Iudeii în Ierusalim şi-l vor da în mâinile păgânilor.
12 Când am auzit acestea, l-am rugat şi noi şi cei din Cezareia, să nu se ducă la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a luat vorba şi a zis: Ce faceţi, de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor, în Ierusalim, pentru numele Domnului Iisus.
14 Deci nevoind să asculte, ne-am potoht şi am zis: Facă-se voia Domnului.
15 După aceste zile, am ridicat poverile de drum şi ne-am dus la Ierusalim.
16 Şi au venit cu noi şi din ucenicii din Cezareia şi ne-am dus la unul Mnason, de fel din Cipru, ucenic de multă vreme, la care era să stăm în gazdă.
17 Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacob şi s’au adunat acolo toţi bătrânii.
19 Şi după ce s’a închinat lor, le-a povestit cu deamăruntul cele ce făcuse Dumnezeu între păgâni, prin slujba încredinţată lui.
20 Iar ei ascultând dădeau mărire lui Dumnezeu. Apoi i-au zis: Frate, tu vezi câte zecimi de mii dintre Iudei au venit la credinţă şi cum toţi sunt plini de râvnă pentru lege.
21 Acum, ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii care trăiesc printre păgâni, să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii şi să nu mai calce după obiceiurile noastre.
22 Ce este de făcut? Negreşit că mulţimea se va aduna, căci vor auzi că ai venit.
23 Fă, deci, ceea ce îţi zicem: Avem patru bărbaţi care au asupra lor o juruinţă;
24 Ia-i pe aceştia cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltueşte pentru ei cu jertfele, ca să poată să-şi radă capul. Aşa vor şti toţi că nimic nu este adevărat din cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuţi umbli cum zice legea şi o păzeşti.
25 Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis scrisoare, hotărîndu-le să se ferească de ce-a fost jertfit idolilor şi de sânge şi de carnea dobitoacelor sugrumate şi de desfrânare.
26 Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbaţi, s’a curăţit împreună cu ei şi a doua zi a intrat în templu să vestească în ce zi se împlinesc zilele de curăţire şi deci când trebue să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei.
27 Dar când cele şapte zile erau să se sfârşească, Iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în templu, au întărâtat tot norodul si au pus mâna pe el,
28 Strigând: Bărbaţi israiliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care propovădueşte la toţi şi pretutindeni împotriva norodului şi a legii şi a locului acestuia, ba încă a băgat în templu şi Elini şi a spurcat locul acesta sfânt.
29 Căci ei văzură mai înainte pe Trofim din Efes, cu Pavel, în oraş, şi pe acesta gândeau ei că Pavel l-a băgat în templu.
30 Şi s’a zguduit tot oraşul şi norodul a dat năvală, şi apucându-l pe Pavel l-au scos afară din templu, iar uşile se închiseră în toată graba.
31 Dar când căutau ei ca să-l răpue, i-a venit vorbă tribunului cohortei că tot Ierusalimul e în răscoală.
32 Tribunul luând îndată ostaşi şi centurioni a alergat la ei; iar ei, când au văzut pe tribun şi pe ostaşi, s’au oprit şi n’au mai bătut pe Pavel.
33 Atunci tribunul venind aproape şi punând mâna pe el a poruncit să-l lege cu două lanţuri; apoi a întrebat cine este şi ce a făptuit.
34 Dar în gloată unii strigau una, alţii alta. Deci tribunul neputând din pricina huetului să cunoască nimic temeinic, a poruncit să-l ducă în cetăţuia Antonia.
35 Când a sosit la trepte, a trebuit, de silnicia gloatei, ca Pavel să fie dus pe sus de ostaşi.
36 Căci mulţimea norodului se ţinea după el, zbierând: Omorîţi-l!
37 Când era să-l bage în cazarmă, Pavel a zis către tribun: Mi-este oare iertat să-ţi vorbesc ceva? El a răspuns: Ştii elineşte?
38 Nu eşti tu, dară, Egipteanul care, mai nainte de zilele acestea, s’a răsculat şi a scos în pustie cei patru mii de ucigaşi?
39 Dar Pavel a rostit: Eu sunt Iudeu din Tarsus, cetăţean al unui vestit oraş al Ciliciei. Te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului.
40 Deci, dându-i-se voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut norodului semn cu mâna. Şi linişte mare s’a făcut, iar Pavel, rostindu-se în limba evreiască, a grăit: