23
Iar Pavel privind sinedriul în faţă, a cuvântat: Bărbaţilor şi fraţilor, eu mi-am dus viaţa mea, înaintea Domnului, până la această zi, cu deplin cuget curat.
Ci arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură.
Atunci Pavel a rostit către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Că tu şezi să mă judeci după lege şi porunceşti să mă bată fără de lege!
Cei ce stăteau lângă el ziseră: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară?
Pavel răspunse: Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris: Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău.
Dar Pavel ştiind bine că sunt o parte Saduchei şi cealaltă Farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţilor şi fraţilor! Eu sunt Fariseu, fecior de Farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu în judecată.
Când a grăit aceasta, între Faririsei şi Saduchei s’a iscat neînţelegere şi mulţimea lor s’a dezbinat.
Că Saducheii zic cum că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar Fariseii le mărturisesc pe amândouă.
Atunci s’a făcut mare strigăt şi sculându-se unii cărturari din partea Fariseilor ţineau piept şi ziceau: Nici un rău nu aflăm în acest om. Căci – dacă i-a vorbit lui un duh sau un înger?
10 Deci născându-se inare dezbinare şi temându-se tribunul ca Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cazarmă.
11 Ci în noaptea următoare a stat Domnul lângă el şi i-a zis: Fii cu inimă, Pavele! Căci precum ai mărturisit despre mine la Ierusalim, astfel trebue să mărturiseşti şi la Roma.
12 Când s’a ivit ziua, Iudeii au făcut o tovărăşie şi s’au legat cu blestem să nu mănânce, nici să bea, până ce nu vor omorî pe Pavel.
13 Şi cei ce făcuseră între ei acest jurământ erau mai mulţi de patruzeci,
14 Care, ducându-se la arhierei şi la bătrâni, le-au spus: Ne-am legat pe noi înşine cu blestem să nu punem nimic în gură, până ce nu-l omorîm pe Pavel.
15 Acum dar, voi împreună cu sinedriul daţi de ştire tribunului să-l aducă la voi, jos, ca şi cum aţi avea de gând mai cu deamăruntul să-l cercetaţi. Iar noi, mai înainte ca el să se apropie, gata suntem să-l răpunem.
16 Dar fiul surorii lui Pavel, auzind de această uneltire, s’a înfăţişat, a pătruns în cazarmă şi a vestit pe Pavel.
17 Atunci Pavel a chemat pe unul din şutaşi şi i-a zis: Du pe băiatul acesta la tribun, căci are ceva să-i spună.
18 Sutaşul l-a luat, l-a dus la tribun şi a vorbit: Pavel cel închis m’a chemat şi m’a rugat să aduc pe băiatul acesta la tine, având să-ţi spună oarece.
19 Tribunul luându-l de mână, s’a dus cu el deoparte şi l-a întrebat: Ce lucru ai să-mi spui?
20 Atunci el a grăit: Iudeii s’au înţeles să te roage ca mâine să-l pogori pe Pavel la sinedriu, ca şi cum le-ar fi gândul să cerceteze mai amănunţit pricina lui.
21 Dar tu să nu te încrezi în ei. Căci dintre ei îl pândesc mai mulţi de patruzeci de inşi, care s’au legat pe ei înşişi cu blestem, nici să mănânce, nici să bea, până când nu-l vor răpune. Şi acum ei sunt gata, aşteptând făgăduiala ta.
22 Tribunul a trimis acasă pe băiat poruncindu-i: Nimănui să nu spui că mi-ai destăinuit aceste lucruri.
23 Apoi, chemând la sine pe doi dintre şutaşi, le-a zis: Ţineţi gata, de la ceasul al treilea din noapte, două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi, ca să meargă până la Cezareia.
24 Şi dobitoace de povară să aibă la îndemână, ca să-l pună pe Pavel şi să-l ducă teafăr la Felix Procuratorul.
25 Apoi a scris o scrisoare având acest cuprins:
26 Claudiu Lisias, prea puternicului procurator Felix, multă sănătate!
27 Pe omul acesta l-au fost prins Iudeii şi erau să-l omoare; ci eu m’am dus peste ei cu oaste şi l-am scăpat, aflând că este cetăţean roman.
28 Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl asupreau l-am dus înaintea sinedriului lor.
29 Şi am găsit că e pârît pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă vre-o vină vrednică de moarte sau de lanţuri.
30 Când mi s’a destăinuit, însă, că din ei vor să întindă o cursă acestui om, l-am trimis la tine şi le-am dat de ştire şi pârîşilor să-şi spună cuvântul înaintea ta.
31 Deci ostaşii l-au luat pe Pavel, precum li s’a poruncit, şi l-au dus noaptea la Antipatris.
32 A doua zi, lăsând pe călăreţi să se ducă cu el, s’au întors la tabără.
33 Călăreţii intrând În Cezareia şi dând procuratorului scrisoarea i-au înfăţişat şi pe Pavel.
34 Procuratorul, după ce a citit, a întrebat din care ţinut este Pavel şi aflând că este din Cilicia:
35 Voi sta să te ascult, a zis el, când şi pârîşii tăi vor fi aici. Apoi a poruncit să fie pus sub pază, în pretoriul lui Irod.