1 Iar Festus, după ce a păşit în ţinutul său, la trei zile s’a suit din Cezareia la Ierusalim.
2 Atunci arhiereii şi fruntaşii Iudeilor i s’au înfăţişat cu pâra lor împotriva lui Pavel şi s’au rugat de el,
3 Şi i-au cerut ca un hatâr să-l trimită pe Pavel la Ierusalim, în vreme ce ei pregăteau cursa lor, ca să-l omoare în cale.
4 Dar Festus a răspuns că Pavel e bine păzit în Cezareia, apoi că el însuşi va pleca degrabă acolo.
5 Deci, a zis el, să vie împreună cu mine cei ce au cădere dintre voi, şi dacă acest om a făcut vre-o fărădelege, să-l pârască.
6 După ce-a rămas la ei nu mai mult ca opt ori zece zile, a pogorît în Cezareia, iar a doua zi, şezând în tribunal, a poruncit să-l aducă pe Pavel.
7 Ci venind Pavel, Iudeii pogorîţi din Ierusalim l-au înconjurat şi împotriva lui au adus multe şi grele învinuiri, pe care însă nu puteau să le dovedească.
8 Iar Pavel se apăra zicând: N’am greşit cu nimic, nici faţă de legea Iudeilor, nici faţă de templu, nici faţă de Cezarul.
9 Festus, voind să-i mulţumească pe Iudei, a răspuns lui Pavel, şi a zis: Vrei să mergi la Ierusalim şi acolo să te judeci, înaintea mea, asupra acestor lucruri?
10 Dar Pavel a grăit: Stau înaintea tribunalului Cezarului; aici se cuvine să fiu judecat. Iudeilor nu le-am stricat nimic, precum prea bine ştii şi tu.
11 Dacă am stricat şi am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dacă însă nu se alege nimic din cele ce ei îmi pun în sarcină, nimeni n’are dreptul să mă dea în mâna lor. Cer să fiu judecat de Cezarul.
12 Atunci Festus, luând cuvânt cu sfetnicii lui, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, la Cezarul te vei duce.
13 După ce au trecut câteva zile, craiul Agripa şi Berenice au sosit în Cezareia, ca să ureze lui Festus bun venit,
14 Şi pentru că au rămas acolo mai multe zile, Festus în faţa craiului a deschis vorba despre Pavel şi a zis: Este aici un bărbat, lăsat de Felix în închisoare,
15 În privinţa căruia, când am fost în Ierusalim, mi s’au jeluit arhiereii şi bătrânii Iudeilor şi au cerut osândirea lui.
16 Eu însă le-am răspuns că Romanii n’au obiceiul să osândească un om, până când învinuitul n’are în faţă pe pârişii lui şi nu i se dă răgaz să se apere de învinuire.
17 Atunci ei au venit aici. Eu, fără nici o amânare, a doua zi, am stat în tribunal şi am poruncit să-l aducă pe bărbat.
18 Dar pârişii care s’au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, precum bănuiam eu,
19 Ci aveau cu el nişte neînţelegeri pentru a lor credinţă şi pentru un Iisus mort, de care însă Pavel zicea că este viu.
20 Eu, fiind la strâmtoare cu cercetarea acestei pricini, l-am întrebat dacă nu voieşte să meargă la Ierusalim şi acolo să se judece pentru acestea.
21 Dar Pavel a spus că cere să fie pus deoparte, ca să fie cercetat de împăratul. Deci am dat poruncă să-l păzească, până ce îl voi trimite la Cezarul.
22 Atunci Agripa către Festus: Aş vrea să aud şi eu pe acest om. – Îl vei auzi mâine, – rosteşte el.
23 A doua zi Agripa şi Berenice au sosit cu mult alai şi au intrat în locul de ascultare împreună cu tribunii şi cu bărbaţii cei mai de frunte ai oraşului; iar Festus a dat poruncă şi l-au adus pe Pavel.
24 Apoi Festus grăieşte: Agripo Doamne şi voi toţi care sunteţi cu noi de faţă, vedeţi pe acela pentru care toată mulţimea Iudeilor a stăruit la mine, şi în Ierusalim şi aici, strigând că nu i se cade să mai trăiască.
25 Eu am înţeles că n’a făptuit nimic vrednic de moarte, totuşi fiindcă el singur a cerut să fie judecat de împăratul, am hotărît să-l trimit.
26 Dar ceva temeinic să scriu Stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră şi mai cu seamă înaintea ta, mărite Agripo, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu.
27 Căci mi se pare nerozie să trimit un om legat şi să nu arăt şi cuvintele împotriva lui.