1 Într’o zi, Petru şi Ioan s’au suit la templu, la ceasul rugăciunii, în ceasul al nouălea.
2 Şi era un om, olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi, la poarta templului zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu.
3 Acesta văzând pe Petru şi pe Ioan că vor să intre în templu, le-a cerut milostenie.
4 Ci Petru, căutând la el împreună cu Ioan, a grăit: Uită-te la noi.
5 Iar ologul i-a privit cu luare aminte aşteptând să capete ceva de la ei.
6 Atunci Petru a zis: Argint şi aur nu am, dar ce am aceea îţi dau: În numele lui Iisus Christos din Nazaret, scoală-te şi umblă.
7 Şi apucându-l de mâna dreaptă l-a sculat în sus şi în aceeaşi clipă picioarele şi gleznele lui s’au înzdrăvenit,
8 Şi sărind a stat în picioare şi a început să umble. Şi a intrat cu ei în templu şi umbla şi sărea şi lăuda pe Dumnezeu.
9 Iar tot poporul l-a văzut cum umbla şi lăuda pe Dumnezeu.
10 Dar îl ştiau bine că el era cel ce şedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului, şi s’au umplut de uimire şi de mirare, din întâmplarea lui.
11 Ci fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul uimit a dat năvală la ei, în pridvorul numit al lui Solomon.
12 Petru văzând aşa, a rostit către norod: Bărbaţi din Israil, de ce vă minunaţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acest om să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri a preamărit pe Fiul său, pe Iisus, pe care voi l-aţi dat prins şi l-aţi tăgăduit, în faţa lui Pilat. Pilat găsise cu cale să-l libereze,
14 Dar voi aţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi pe Cel Drept şi aţi cerut să vă hărăzescă un ucigaş.
15 Aţi omorît pe începătorul vieţii pe care Dumnezeu l-a inviat din morţi şi noi îi suntem martori.
16 Prin credinţa în numele lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru el i-a dat lui, înaintea voastră a tuturor, această întregime a trupului.
17 Dar acum, fraţilor, ştiu că aţi făptuit din neştiinţă, ca şi mai marii voştri.
18 Ci Dumnezeu a împlinit astfel cele ce a vestit prin gura tuturor profeţilor cum că Christosul său avea să pătimească.
19 Drept aceea, pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre, ca să vie de la faţa Domnului vremuri de înviorare,
20 Şi ca să trimită pe cel mai dinainte rânduit vouă, pe Iisus Christos,
21 Pe care trebue să-l păstreze cerul până la zilele când toate vor fi puse iar la loc. Despre aceste zile a vorbit prin gura sfinţilor săi. celor din veac ai lui prooroci.
22 Moise a zis într’adevăr către părinţi: Domnul Dumnezeu va ridica vouă între fraţii voştri prooroc ca mine. Pe el să-l ascultaţi în toate câte vă va spune.
23 Şi va fi că orice suflet care nu va asculta de proorocul acela va fi nimicit din popor.
24 Iar toţi proorocii de la Samuil şi unii după alţii oricâţi au vorbit au vestit de mai înainte şi aceste zile.
25 Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a întocmit Dumnezeu faţă cu părinţii noştri, grăind către Avraam: Şi întru seminţia ta bine se vor cuvânta toate neamurile pământului.
26 Dumnezeu, înviind pe fiul său, l-a trimis întâi la voi, să vă binecuvinteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.