1 În vremea aceea, s’a ridicat prigoană mare asupra bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s’au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.
2 Ci bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi l-au jeluit cu jale mare.
3 Saul, însă, pustia biserica, întrănd din casă în casă, şi târind pe bărbaţi şi pe femei îi dădea ca să-i închidă.
4 Pe de altă parte, cei ce se risipiseră străbăteau toată ţara binevestind cuvântul.
5 Filip a mers devale într’o cetate a Samariei şi le-a propovăduit pe Christos.
6 Iar gloatele erau cu luare aminte şi în acelaşi cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le săvârşea.
7 Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, duhurile răcneau cu putere şi ieşeau, şi mulţi slăbănogi şi ologi se tămăduiau.
8 Deci, în acel oraş era mare bucurie.
9 Dar acolo era, din vremuri, un bărbat anume Simon, care era vrăjitor şi amăgea norodul Samariei, zicând cum că este cineva de seamă.
10 Şi toţi, de la mic şi până la mare, ascultau de el şi ziceau: El e puterea lui Dumnezeu numită cea mare.
11 Şi ascultau de el fiindcă, de multă vreme, cu vrăjile lui, le luase minţile.
12 Iar când au crezut lui Filip, care le binevestea despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Christos, bărbaţi şi femei s’au botezat.
13 Ci Simon a crezut şi el şi s’a botezat şi era mereu cu Filip. Şi uitându-se la semnele şi la marile minuni ce se făceau era peste măsură de mirat.
14 Atunci apostolii din Ierusalm auzind cum că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15 Care venind s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16 Căci nu se pogorise încă peste nici unul din ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.
17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au luat Duhul Sfânt.
18 Iar Simon, dacă a văzut că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor apostolilor, le-a adus bani,
19 Şi le-a zis: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca pe oricine voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.
20 Dar Petru a rostit către el: Banii tăi, cu tine o dată, să fie de prăpăd! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se câştigă cu bani.
21 Tu n’ai parte, nici sorţ la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Drept aceea, pocăeşte-te de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii tale,
23 Căci văd că eşti fiere de amărăciune şi prins în legăturile nedreptăţii.
24 Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vie asupra mea nimic din cele ce aţi zis.
25 Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul lui Dumnezeu, s’au întors la Ierusalim şi în multe sate ale Samaritenilor au propovăduit evanghelia.
26 Ci îngerul Domnului a grăit către Filip şi i-a zis: Scoală-te şi mergi spre miază-zi, la calea – cea pustie – care coboară de la Ierusalim în Gaza.
27 Şi s’a sculat şi a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei, vistiernic peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine,
28 Se întorcea acasă şi, şezând în carul lui, citea pe proorocul Isaia.
29 Ci Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi ţine-te de carul acesta.
30 Şi alergând Filip l-a auzit cum citea pe prorocul Isaia. Atunci l-a întrebat: înţelegi oare ce citeşti?
31 El a răspuns: Cum aş putea să înţeleg, de nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă lângă el.
32 Locul din scriptură pe care-l citea era acesta: Ca o oaie spre junghiere a fost adus şi fără glas ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşa n’a deschis gura lui.
33 Întru smerenie, judecata lui s’a ridicat şi neamul lui cine-l va spune? Căci viaţa lui s’a luat de pe pământ.
34 Ci famenul luând vorba a întrebat pe Filip: Rogu-te, despre cine zice prorocul acesta? Despre sine ori despre altcineva?
35 Iar Filip deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a bine-vestit lui pe Iisus.
36 Şi pe când mergeau pe cale au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă opreşte ca să nu mă botez?
37 Filip a rostit: Dacă crezi din toată inima, este iertat. El a răspuns şi a zis: Cred că Iisus Christos este Fiul lui Dumnezeu.
38 Şi a poruncit să stea carul; şi s’au pogorît amândoi în apă, Filip şi famenul, şi l-a botezat.
39 Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Ci el s’a dus în calea lui cu bucurie.
40 Iar Filip s’a dovedit în Azot, şi mergând din loc în loc binevestea prin toate târgurile până ce a sosit în Cezareia.