1 Vai vouă, celor fără de grijă din Sion şi tihniţi în muntele Samariei, vai vouă, boierilor celui dintâi popor la care vine neamul lui Israil să ceară sfat!
2 Îndreptaţi-vă spre Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo Ia Hamatul-cel-Mare şi pogorîţi-vă, apoi, în Gatul Filisteei. Sunt ele, oare, mai bune decât împărăţiile acestea, sau ţara lor mai mare decât ţinutul vostru?
3 Voi credeţi că e departe ziua nenorocirii şi totuşi aduceţi înspre voi stăpânirea silniciei.
4 Iată că ei stau tolăniţi pe divanuri de fildeş şi se răsfaţă pe sofalele lor, şi mănâncă miei din turmă şi viţei puşi a îngrăşat în iesle.
5 Zburdă în cântece de harfă şi tocmai ca David născocesc instrumente muzicale;
6 Beau vin din amfore şi din fruntea untdelemnului îşi fac mirezme de uns, dar nu le pasă deloc de prăbuşirea casei lui Iosif!
7 Pentru aceasta să fie duşi în robie în fruntea robilor şi nechezatul armăsarilor din Efraim va conteni.
8 Juratu-s’a Domnul pe sine însuşi», – rosteşte Domnul Dumnezeu Savaot. «Urgisesc trufia lui Iacob şi urăsc palatele lui! Pentru aceea, voi da în mâna altuia cetatea dimpreună cu tot ceea ce este într’însa.»
9 Şi se va întâmpla că. dacă vor rămânea zece oameni într’o singură casă, vor muri!
10 Şi vor rămânea numai câţiva din cei din neamul lui, ca să scoată oasele din casă şi dacă unul va întreba pe cel care este în cel mai din fund colţ al casei; «Mai este cu tine cineva?», celălalt îi va răspunde: «Nu!» Şi cel dintâi îi va zice:«Tăcere!» Căci nu trebue să fie pomenit Domnul.
11 Căci, iată, Domnul va porunci şi va lovi casa cea mare cu paragină şi casa cea mică cu crăpături.
12 Oare pot caii să alerge pe stâncă? Sau poţi să ari cu boii faţa mării? Ci voi prefaceţi judecata în venin şi rodul dreptăţii în pelin,
13 Voi vă veseliţi pentru Lodebar şi ziceţi: «Oare n’am cucerit, prin puterea noastră, Carnaim?»
14 Ci să ştiţi voi că eu voi ridica împotriva voastră, cei din casa lui Israil», – zice Domnul Dumnezeu Savaot, – «un popor care vă va asupri de la intrarea Hamatului, până la râul Araba.»