1 Şi iată ce mi-a descoperit Domnul Dumnezeu! Se făcea un coş cu roade coapte.
2 Şi mi-a zis: «Ce vezi tu, Amos?» Şi eu am răspuns: «Un coş cu roade coapte». Şi a grăit Domnul către mine: «Venit-a sfârşitul poporului meu Israil, fiindcă nu-l voi mai ierta!
3 Şi în ziua aceea cântecele din palate se vor preface în urlete», – zice Domnul Dumnezeu. Hoiturile fi-vor fără de număr; oriunde se vor arunca, fi-va tăcere!»
4 Ascultaţi acestea, voi care călcaţi în picioare pe cei sărmani şi asupriţi pe cei obijduiţi,
5 Zicând: «Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul? Şi Sâmbăta, ca să deschidem jitniţa, să micşorăm efa, să mărim siclul şi să punem în loc cântare strâmbe?
6 Să cumpărăm pe preţ de argint pe cei nevoiaşi şi pe cei sărmani pentru o pereche de încălţăminte, să vindem codina de grâu?»
7 Juratu-s’a Domnul împotriva trufiei lui Iacob: «Niciodată nu voi uita faptele lor!»
8 Pentru aceasta, cu hotărîre pământul se va zbuciuma şi toţi locuitorii vor fi cuprinşi de jale! El se va umfla ca Nilul, în întregime; se va învolbura şi va descreşte, ca Nilul Egiptului!
9 «Iar în ziua aceea», – zice Domnul Dumnezeu, – «voi face să apună soarele în miezul zilei şi voi întuneca pământul în ziua mare;
10 Preface-voi praznicele voastre în jelire şi toate cântecele voastre în tânguire Pe toate coapsele voi aşterne sac şi pleşuve vor fi toate capetele! Voi înteţi jălania ca pentru cel unul născut, care a murit, şi sfârşitul va fi o zi de desnădejde!
11 Iată vin zile», – zice Domnul Dumnezeu, – «în care voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvântul Domnului.
12 Şi vor rătăci de la o mare până la cealaltă şi de la miază-noapte la răsărit şi vor cutreera căutând cuvântul Domnului, dar nu îl vor afla.
13 În vremea aceea, se vor usca de sete fecioarele cele frumoase, cu tinerii împreună.
14 Ei, care se jură pe păcatul Samariei şi zic: Trăiască Dumnezeul tău, Dane, şi trăiască Dumnezeul tău, Beer-şebo – vor cădea şi nu se vor mai scula!»