1 Înţelepciunea este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinueşte deapururi. Toţi cei care se ţin de ea dobândesc viaţă, iar cei care o părăsesc – moarte.
2 Întoarce-te, Iacobe, la înţelepciune şi apucă-o; îndreaptă-te spre strălucirea ei şi umblă în lumina ei.
3 Nu lăsa slava ta altuia şi nici celor de alt neam foloasele înţelepciunii.
4 Fericiţi suntem, Israile, fiindcă ceea ce iubeşte Dumnezeu ni s’a descoperit nouă.
5 Îndrăzneşte, norodul meu, care porţi numele lui Israil.
6 Fost-aţi vânduţi păgânilor, dar nu spre pieire. Ci numai fiindcă aţi întărâtat pe Dumnezeu, aţi fost daţi în mâna vrăjmaşilor;
7 Fiindcă aţi întărâtat râvna ziditorului vostru şi aţi adus jertfă demonilor, şi nu lui Dumnezeu.
8 Uita-taţi pe Dumnezeul cel veşnic care v’a născut şi aţi întristat Ierusalimul cel care v’a crescut,
9 Şi care, văzând urgia lui Dumnezeu deslănţuindu-se asupra voastră, zise:
10 «Ascultaţi, voi vecinele Sionului, căci Dumnezeu m’a lovit cu mare jale. Am văzut robirea fiilor şi a fiicelor mele pe care Cel Veşnic a adus-o peste ei.
11 Crescutu-i-am cu voioşie şi a trebuit să-i las să plece cu plânset şi cu jale.
12 Nimeni să nu se bucure văzându-mă văduvă şi de mulţi părăsită. Pustiită sunt din pricina păcatelor fiilor mei, fiindcă s’au abătut de la legea Domnului,
13 Şi nu s’au îngrijit de orânduirile lui şi pe calea poruncilor lui n’au umblat şi nici pe cărarea dreptei rânduieli n’a călcat piciorul lor.
14 Veniţi, vecinele Sionului, şi amintiţi-vă de robirea fiilor şi fiicelor mele pe care Cel Veşnic a adus-o peste ei!
15 Căci el a adus peste ei un popor de departe, popor îndrăzneţ şi cu limbă streină, care de cel bătrân nu se ruşina, iar de copii nu se îndura,
16 Şi care a răpit pe drăgălaşii copii ai văduvei şi celei pustiite i-a răpit fiicele!
17 Dar eu, cum aş putea să vă fiu de ajutor?
18 Fiindcă numai cel care a abătut nenorocirea peste voi, numai acela poate să vă mântuiască din mâna vrăjmaşilor voştri.
19 Duceţi-vă, copii, duceţi-vă, căci eu trebue să fiu lăsată pustie.
20 Dezbrăcat-am veşmântul meu de pace şi m’am îmbrăcat cu cel de rugă fierbinte şi în toate zilele vieţii mele striga-voi către Cel Veşnic.
21 Dar îndrăzniţi şi voi, copiilor, şi strigaţi şi voi către Dumnezeu, căci el vă va mântui de împilare şi de mâna vrăjmaşilor voştri;
22 Deoarece eu am nădejde în Cel Veşnic, că el vă va mântui şi mă veselesc că Cel Sfânt şi Veşnic, Mântuitorul vostru, în curând se va milostivi spre voi.
23 Şi dacă v’am lăsat să vă duceţi cu plânset şi cu jale, Domnul îmi va face mie parte de veşnică bucurie şi plăcere.
24 Şi precum vecinele Sionului au văzut ducerea voastră în robie, tot astfel vor vedea în curând mântuirea voastră de la Dumnezeu, de care vă veţi învrednici cu marea şi strălucita slavă a Celui Veşnic.
25 Copii, înduraţi cu răbdare mânia care a venit peste voi de la Domnul. Pe tine te-a urmărit vrăjmaşul, dar în curând vei vedea pieirea lui şi-i vei pune piciorul tău pe grumaz.
26 Plăpânzii mei fii au fost siliţi să străbată drumuri crâncene şi au fost târîţi ca o turmă pe care vrăjmaşul o răpeşte.
27 Îndrăzniţi, copii, şi strigaţi către Dumnezeu, căci cel care a adus nenorocirea peste voi poate să-şi şi aducă aminte.
28 Şi după cum cugetul vostru era plecat să se rătăcească de Dumnezeu, străduiţi-vă de zece ori să-l căutaţi din nou,
29 Fiindcă el, cel care a adus peste voi prăpădul, o dată cu mântuirea voastră vă va hărăzi şi veşnică bucurie.»
30 Îndrăzneşte, Ierusalime! Căci cel care ţi-a dat nume te va şi mângâia.
31 Dar vai de cei care ţi-au pricinuit rău şi de căderea ta s’au bucurat!
32 Vai de cetăţile în care fiii tăi au fost robi! Vai şi de acelea care i-au primit!
33 Şi după cum s’au bucurat de căderea ta, tot aşa se vor jeli pentru pustiirea lor.
34 Căci voi lua bucuria din mulţimea norodului şi veselia lor se va preface în jale:
35 Foc va aduce peste ele în scurtă vreme Cel Veşnic şi multă vreme vor fi locuite de duhuri necurate.
36 Priveşte împrejur, Ierusalime, înspre răsărit, şi vezi bucuria care îţi va veni de la Dumnezeu.
37 Iată, feciorii pe care i-ai lăsat să plece vin de la răsăritul şi până la apusul soarelui, adunaţi prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.