1 Luaţi-vă după mine, după cum şi eu m’am luat după Christos.
2 Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi pre-daniile aşa cum vi le-am dat.
3 Dar voiesc ca voi să ştiţi că Christos este capul bărbatului, şi capul femeii este bărbatul, iar capul lui Christos Dumnezeu.
4 Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte, având ceva pe cap, necinsteşte capul său.
5 Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit, capul şi-l necinsteşte. Căci tot atât este ca şi cum ar fi rasă.
6 Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Dacă însă pentru o femeie e ruşine să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
7 Bărbatul nu trebue să-şi acopere capul, fiind chipul şi mărirea lui Dumnezeu, pe când femeia este mărirea bărbatului.
8 Pentru că n’a fost luat bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat.
9 Şi nici n’a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10 Pentru aceea, femeia trebue – din pricina îngerilor, care sunt de faţă, – să aibă pe cap un semn de stăpânire.
11 Totuşi, în Domnul, nici femeia nu e fără de bărbat, nici bărbatul nu e fără de femeie.
12 Că precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul, vine prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.
13 Judecaţi voi singuri: cuviincios este ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul gol?
14 Nu vă învaţă oare însăşi firea că bărbatul, dacă îşi lasă părul lung, e de ocară?
15 Pe când femeia, dacă poartă părul lung, este de cinste? Căci cosiţa i-a fost dată ca zăbranic.
16 Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei, ca femeile să se roage cu capul gol, noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
17 Dându-vă aceasta în pază, nu vă găsesc de laudă că vă adunaţi nu spre mai binele, ci spre mai răul vostru.
18 Mai întâi, aud că la adunările voastre din Biserică, între voi sunt dezbinări şi în parte o şi cred.
19 Căci trebue să fie între voi şi eresuri, ca să iasă la lumină cei lămuriţi.
20 Când vă adunaţi deci laolaltă, nu e chip ca să mâncaţi Cina Domnului.
21 Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia demâncarea lui, aşa încât pe când unuia îi e foame, altul este beat.
22 N’aveţi oare case ca să mâncaţi şi să beţi? Ori dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să ruşinaţi pe cei ce n’au? Ce să vă zic? Să vă laud? Într’aceasta nu vă laud.
23 Căci am primit de la Domnul ceea ce v’am şi dat vouă: cum că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
24 Şi mulţumind a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu, carele se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea mea.
25 Asemenea şi paharul – după ce-au cinat – zicând: Acest pahar este legea cea nouă întru sângele meu. Aceasta să faceţi, ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea mea.
26 Pentru că, de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până la venirea lui.
27 Astfel, cine, cu nevrednicie, mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului, vinovat va fi de trupul şi de sângele Domnului.
28 Cerceteze-se, deci, omul pe sine şi numai aşa să mănânce din această pâine şi să bea din acest pahar.
29 Căci cine mănâncă şi bea, fără să-şi dea socoteală de trupul Domnului, mănâncă şi-şi bea osândă sieşi.
30 De aceea, printre voi, mulţi sunt slabi şi bolnavi şi bună parte mor.
31 Dacă ne-am judeca noi pe noi înşine, n’am fi judecaţi.
32 Dar Domnul ne judecă şi ne pedepseşte, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
33 Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţi.
34 Dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte pricini le voi rândui când voi veni.