1 În deobşte, se aude că la voi e desfrânare şi o astfel de desfrânare cum nici între păgâni nu s’a văzut, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său.
2 Iar voi vă ţineţi mândri, în loc – mai curând – să vă fi jelit ca să piară din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă!
3 Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:
4 În numele Domnului nostru Iisus Christos, adunaţi fiind voi împreună cu duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus,
5 Dau pe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului, ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.
6 Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura?
7 Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătura proaspătă, precum şi sunteţi fără de aluat; căci Christos, mielul nostru de Paşti, a fost înjunghiat.
8 Drept aceea, să facem praznicul nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate şi de viclenie, dar cu azimile curăţiei şi ale adevărului.
9 V’am scris, în scrisoarea mea, să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii.
10 Dar nu – în întregime – cu desfrânaţii acestei lumi sau cu agonisitorii lacomi, sau cu jefuitorii, sau cu slujitorii idolilor, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume.
11 Ci eu v’am scris vouă să n’aveţi amestec cu vre-unul care, frate fiind cu numele, este desfrânat, sau zgârcit, sau se închină la idoli, sau e rău de gură, său e beţiv, sau e hrăpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.
12 Căci ce am eu să judec pe cei din afară? Însă pe cei dinlăuntru oare nu-i judecaţi voi?
13 Pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Smulgeţi pe cel viclean din mijlocul vostru.