9
Nu sunt eu stăpân pe mine? Nu sunt eu apostol? N’am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetia apostoliei mele întru Domnul.
Aceasta este apărarea mea către cei ce mă iau la cercetare.
N’avem, oare, dreptul să mâncăm şi să bem în sarcina bisericilor?
N’avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul să nu muncim?
Cine slujeşte vreodată, în oaste, pe cheltuiala lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
Spun oare acestea numai după mintea omenească? Nu le spune şi legea?
Căci în legea lui Moise este scris: Să nu legi gura boului care treeră. Oare aici îi este aminte lui Dumnezeu de boi?
10 Nu vorbeşte, într’adins, pentru noi? Ba pentru noi a scris: Cel ce ară trebue să are cu nădejdea şi cel ce treeră tot cu nădejdea că, la treeriş, va avea parte de rodul său.
11 Dacă am semănat la voi cele duhovniceşti, mare lucru este să secerăm din ale voastre cele pământeşti?
12 Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, pentru ce nu mai degrabă noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm ca să nu punem piedică Evangheliei lui Christos.
13 Au nu ştiţi că cei ce lucrează cele sfinte mănâncă din prinoasele templului şi cei ce slujesc altarului se împărtăşesc din altar?
14 Tot aşa a rânduit şi Domnul pentru cei ce propovăduesc Evanghelia să se hrănească din Evanghelie.
15 Eu unul nu m’am folosit de nici unul din aceste drepturi şi nu v’am scris acestea cu gând să mi se facă şi mie tot aşa. Căci ar fi de dorit, pentru mine, mai degrabă să mor decât să-mi nimicească cineva acest cuvânt de laudă.
16 Că de vestesc Evanghelia n’am cuvânt de laudă, întrucât poruncă mare stă deasupra mea. Vai mie dacă nu bine-vestesc!
17 Negreşit, lucrând de bună voie, ar fi să am răsplată, însă fiindcă lucrez din poruncă, am numai o dregătorie dată în grijă.
18 Atunci care este plata mea? Aceasta este că, propovăduind, pun Evanghelia înaintea oamenilor fără plată, fără să mă folosesc de puterea mea întru Evanghelie.
19 Căci, deşi faţă cu toată lumea sunt stăpânul meu însumi, m’am făcut rob tuturor, ca să câştig cât mai mulţi.
20 Cu Iudeu am fost ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei. Cu cei de sub lege ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să câştig pe cei de sub lege.
21 Cu cei ce n’au legea, m’am făcut ca unul fără lege, deşi, având legea lui Christos, nu sunt fără legea lui Dumnezeu, ca să câştig pe cei ce nu au legea.
22 Cu cei slabi m’am făcut slab, ca pe cei slabi să-i câştig. Tuturor m’am făcut toate, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
23 Ci toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
24 Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadiu, toţi aleargă, dar numai unul ia cununa? Alergaţi aşa ca s’o luaţi.
25 Apoi, orice luptător la jocuri de toate se înfrânează. Şi aceia – ca să ia o cunună care se veştejeşte. Cu atât mai mult noi, pentru una care nu se veştejeşte.
26 Aşa dar, aşa alerg, şi nu orbeşte. Aşa mă lupt cu pumnul, fără să bat văzduhul.
27 Ci strunesc puternic trupul meu şi-l târăsc biruit, ca nu cumva, după ce crainic am fost altora, eu însumi să ajung de lepădat.