3
Începem, încă o dată, să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de epistole de cunoaştere, către voi sau de la voi?
Epistola noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,
Caci vă dovediţi că sunteţi epistola lui Christos, slujită de către noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, oi pe tablele de carne ale inimii.
O astfel de încredere avem, dar prin Christos, către Dumnezeu
Nu că, prin noi înşine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,
Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitorii unui nou aşezământ, nu al literei, ci al spiritului; pentru că litera ucide, iar spiritul face viu.
Iar dacă slujirea cea de moarte aducătoare, săpată în litere, pe lespezi de piatră, s’a făcut întru slavă, aşa încât fiii lui Israil nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui Moise – din pricina slavei chipului său măcar că trecătoare, –
Cum nu va fi, mai vârtos, slujirea Duhului, plină de slavă?
Căci de-a avut parte de mărire slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte întru mărire slujirea care aduce dreptatea.
10 Ba încă, în privinţa aceasta, ce-a fost slăvit odinioară a fost fără de slavă faţă în faţă cu această mărire covârşitoare.
11 Iar dacă ce este trecător s’a săvârşit cu slavă, cu atât mai vârtos ce e netrecător rămânea-va întru slavă.
12 Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
13 Şi nu facem ca Moise care punea un zăbranic pe faţa sa, pentru ca fiu lui Israil să nu vadă sfârşitul strălucirii celei trecătoare.
14 Dar simţurile lor s’au învârtoşat. Căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, dăinuieşte acelaşi zăbranic, fără să fie ridicat, căci el se desfiinţează în Christos.
15 Până astăzi, când se citeşte Moise, zace un zăbranic pe inimile lor.
16 Ci când se vor întoarce către Domnul, zăbranicul se va lua.
17 Domnul este Spiritul; şi unde este Spiritul Domnului, acolo este libertate.
18 Iar noi toţi, cu faţa descoperită, răsfrângând ca o oglindă mărirea Domnului, ne prefacem în aceeaşi asemănare, din mărire în mărire, precum este de la Domnul – care este Spiritul.