1 Ci noi ştim că dacă pământeasca noastră locuinţă, în cortul acesta, se va desface, avem în ceruri clădire de la Dumnezeu, casă veşnică, nefăcută de mână.
2 De aceea suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer,
3 Dacă totuşi vom fi găsiţi înveşmântaţi, iar nu goi.
4 Că noi cei ce suntem în cortul acesta suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă, pe deasupra, aşa încât ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5 Iar cel ce ne-a desăvârşit spre aceasta e Dumnezeu, care ne-a dat nouă arvuna Duhului.
6 îndrăznind deci pururea şi ştiind că atâta vreme cât sălăşluim în trup suntem departe de Domnul,
7 Căci azi umblăm prin credinţă nu prin vedere faţă către faţă,
8 Noi avem bună încredere şi suntem bucuroşi mai bine să nu locuim în trup, ci să ne sălăşluim la Domnul,
9 Drept aceea, fie că petrecem în trup, fie că ne despărţim de el, străduinţa noastră este să fim bine plăcuţi Domnului.
10 Pentru că noi toţi trebue să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Christos, ca fiecare, după faptele sale cele săvârşite în trup, să primească ori bine ori rău.
11 Pentru aceea, cunoscând frica Domnului, căutăm să înduplecăm pe oameni. Lui Dumnezeu îi suntem bine cunoscuţi, dar nădăjduesc că şi în cugetele voastre ne arătăm cum suntem.
12 Nu vă înşirăm iarăşi cine suntem, ci voim să vă dăm prilej de laudă, pentru noi, ca să-l aveţi faţă cu aceia care se laudă cu obrazul şi nu cu inima.
13 Căci dacă ne-am ieşit din minte, cum zic ei, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi.
14 Ci dragostea lui Christos ne strânge cu putere ca pe unii care socotim că unul a murit pentru toţi; aşa dar toţi au murit.
15 Şi a murit pentru toţi, ca acei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci aceluia care, pentru ei, a murit şi a înviat.
16 De aceea, noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Christos după trup, acum nu-l mai cunoaştem.
17 Deci, dacă este cineva în Christos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată: s’au făcut noi.
18 Iar toate sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat sieşi prin Christos şi ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19 Pentru că Dumnezeu era întru Christos şi a împăcat lumea cu sine însuşi, nemai ţinând în socoteală greşalele lor şi încredinţându-ne nouă cuvântul împăcării.
20 Aşa dar solim pentru Christos, ca şi cum Dumnezeu v’ar îndemna prin noi. Rugămu-vă, în locul lui Christos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Căci pe el, care n’a cunoscut păcatul, pentru noi l-a făcut păcat, ca să dobândim întru el dreptatea lui Dumnezeu.