1 Belşaţar împăratul făcu un mare ospăţ pentru o mie din boierii săi, şi bău vin în faţa celor o mie.
2 Belşaţar, fiind înfierbântat de vin, porunci să i se aducă odoarele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor. părintele său, le luase din templul din Ierusalim, ca împăratul să bea dintr’în-sele, împreună cu boierii săi, femeile sale şi ţiitoarele sale.
3 Atunci au fost aduse odoarele cele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi băură dintr’însele împăratul şi boierii săi, femeile şi ţiitoarele sale.
4 Ei băură vin şi proslăviră pe dumnezeu de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră.
5 În clipa aceea ieşiră la iveală degetele unei mâini de om, care scriseră în faţa candelabrului celui mare, pe văruitura peretelui palatului împărătesc, şi împăratul văzu vârful degetelor mâinii care scria.
6 Atunci faţa împăratului îngălbeni şi gândurile lui îl turburară; încheieturile coapselor sale slăbiră, iar genunchii începură să dârdâiască.
7 Împăratul începu să strige din răsputeri să i se aducă vrăjitorii, caldeii şi tâlcuitorii de semne. Atunci el prinse a grăi şi zise tuturor înţelepţilor din Babilon: «Oricine va citi scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui să fie îmbrăcat în veşmânt de porfiră, lanţ de aur să i se pună împrejurul gâtului lui şi să cârmuiască el ca al treilea în împărăţia mea!»
8 Atunci veniră toţi înţelepţii împăratului, dar nu putură citi scrisul şi nici să arate împăratului care este tâlcuirea lui.
9 Şi în vreme ce Belşaţar împăratul era tare cuprins de spaimă, cu faţa îngălbenită, iar boierii încremeniţi de spaimă.
10 Împărăteasa mamă-sa, auzind strigătul împăratului şi al boierilor, intră în cămara de ospăţ şi prinse a grăi zicând: «O, împărate, să trăieşti deapururi! Gândurile tale să nu te înspăimânte şi chipul feţei tale să nu se schimbe!
11 În împărăţia ta se află un om care are într’însul Duhul lui Dumnezeu cel sfânt şi în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, iscusinţă şi înţelepciune, ca înţelepciunea dumnezeiască, iar Nabucodonosor împăratul, tatăl tău, părintele tău, împîrate, îl puse mai marele tâlcuitorilor de semne, al caldeilor şi al cititorilor în stele.
12 Şi fiindcă s’a descoperit în Daniil un duh mai presus de fire, ştiinţă, şi iscusinţă în tâlcuirea viselor şi în descoperirea lucrurilor ascunse şi în tâlcuirea tainelor, împăratul i-a pus numele Belteşaţar. Deci chiamă pe Daniil şi el îţi va arăta tâlcuirea!»
13 Atunci Daniil fu adus înaintea împăratului. împăratul prinse a grăi şi întrebă pe Daniil: «Tu eşti Daniil, cel dintre robii iudei pe care i-a adus împăratul, părintele meu, din Iuda?
14 Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află lumină, iscusinţă şi înţelepciune mai presus de fire.
15 Şi tocmai au fost aduşi la mine înţelepţii şi vrăjitorii ca să-mi citească scrisul acesta şi să-mi arate tâlcuirea lui, dar ei nu pot să spună care este înţelesul acestor cuvinte.
16 Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcueşti visele şi să scoţi înţelesul tainelor. Acum, dacă tu eşti în stare să citeşti scrisul şi să-mi dezvălueşti tâlcuirea lui, ai să fii îmbrăcat în veşmânt de porfiră şi lanţ de aur ai să ai împrejurul gâtului tău şi ai să cârmueşti ca al treilea în împărăţia mea’.»
17 Atunci Daniil începu să vorbească şi-i zise împăratului: «Darurile tale păstrează-le pentru tine şi răsplătirile tale hărăzeşte-le altora, căci eu voi citi şi aşa împăratului scriptura şi-i voi descoperi tâlcuirea ei.
18 O, împărate! Dumnezeu Cel Prea înalt a dat lui Nabucodonosor, părintele tău, împărăţia, mărirea, cinstea şi strălucirea;
19 Iar din pricina puterii pe care el i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau cuprinse de spaimă şi tremurau în faţa lui, fiindcă el omora pe cine voia şi lăsa cu viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi pogora pe cine voia.
20 Şi fiindcă inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la cutezare, a fost dat jos de pe tronul împărăţiei sale şi vrednicia lui i-a fost luată;
21 Şi a fost izgonit dintre oameni şi s’a făcut asemenea dobitoacelor, şi a stat la un loc cu asinii sălbatici, mâncând iarbă cu dobitoacele, şi şi-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că Dumnezeu Cel Prea înalt este stăpân peste împărăţia oamenilor şi aşează în fruntea ei pe cine voieşte.
22 Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu ţi-ai smerit inima, măcar că tu ştii toate acestea,
23 Ci te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus odoarele casei sale înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi boierii tăi, femeile tale şi ţiitoarele tale, şi ai proslăvit dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn, de piatră, dumnezei care nu văd şi nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale, nu l-ai cinstit.
24 Atunci el a trimis vârful mâinii care a scris această scriptură.
25 Iată scriptura care este scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
26 Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele împărăţiei tale şi i-a pus capăt;
27 Techel: Tu ai fost cântărit în cântar şi ai fost găsit uşor;
28 Peres: împărăţia ta va fi împărţită şi va fi dată Mezilor şi Perşilor!»
29 Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniil în veşmânt de porfiră şi i-au pus lanţ de aur la gâtul lui şi au crăinicit că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
30 Chiar în noaptea aceea a fost omorît Belşaţar, împăratul Caldeilor.