7
În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniil a visat un vis şi vedenii îi treceau pe dinaintea ochilor, pe când era culcat în patul lui. Atunci el scrise visul şi povesti cele mai însemnate fapte.
Daniil începu a grăi zicând: «Văzut-am în vedenia mea în ceas de noapte şi iată că cele patru vânturi ale cerului sfredeliră marea cea necuprinsă,
Şi patru fiare uriaşe ieşiră din mare, una mai ciudată decât alta.
Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M’am uitat la ea până ce aripile ei fură smulse şi fu ridicată de pe pământ şi pusă în picioare ca un om şi i s’a dat inimă de om.
Şi iată că ieşi a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând tolănită pe o parte şi ţinând în gură, între dinţi, trei coaste. Şi ei i s’a dat poruncă: «Scoală-te şi mănâncă multă carne!»
După aceasta m’am uitat iarăşi şi văzui altă fiară, care semăna cu o panteră, cu patru aripi de pasăre în spate şi cu patru capete şi i s’a dat ei putere.
Şi iarăşi mi s’a arătat în vedeniile mele în ceas de noapte şi văzui pe a patra fiară spăimântătoare şi înfricoşată şi foarte puternică. Ea avea dinţi puternici de fier şi ghiare de aramă; mânca şi sfărâma, iar ce rămânea, călca în picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare de mai nainte şi avea zece coarne.
Mă uitai ţintă la coarne şi văzui un alt corn mic care se ridica între ele şi el smulse din rădăcină trei din coarnele cele dintâi. Şi văzui că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care grăia cu trufie.
Privii până când fură puse jilţuri şi s’a aşezat Cel vechi de zile: îmbrăcămintea lui albă ca zăpada, iar părul capului său curat ca lâna; jilţul său: flăcări de foc; roatele lui: foc arzător.
10 Un pârău de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii îi slujeau şi zeci de mii de mii stăteau gata înaintea lui! Curtea de judecată se aşeză şi cărţile fură deschise.
11 Şi eu mă uitam din pricina zgomotului cuvintelor trufaşe pe care le grăia cornul. Şi privii până când fiara fu omorîtă. Şi trupul ei fu nimicit şi dat focului mistuitor.
12 Dar şi celorlalte fiare li s’a luat stăpânirea şi lungimea vieţii lor a fost hotărîtă numai pentru o vreme.
13 Şi pe când eu priveam ţintă la vedenia mea în ceas de noapte, iată că pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi a ajuns până la Cel vechi de zile şi a fost dus înaintea lui.
14 Şi lui i s’a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, ca toate popoarele neamurile şi limbile lui să-i slujească. Stăpânirea lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia lui nu va fi nimicită.
15 Şi fiindcă eu, Daniil, am fost turburat cu duhul meu şi vedeniile care treceau pe dinaintea ochilor mei mă spăimântau,
16 Mă apropiai de unul din cei de faţă şi-l rugai să mă lămurească temeinic despre toate acestea. Şi el îmi vorbi şi-mi descoperi tâlcuirea vedeniei:
17 «Aceste patru fiare însemnează că patru împăraţi se vor ridica pe pământ,
18 Iar sfinţii Celui Prea înalt vor lua împărăţia şi o vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor!»
19 După aceasta am voit să mă lămurească temeinic despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era straşnic de înfricoşată, cu dinţi de fier şi cu ghiare de aramă şi ceea ce mânca sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;
20 Şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre celălalt care se ridica şi înaintea căruia căzuseră cele trei şi avea ochi şi gură care grăia cu trufie şi care era mult mai mare de cât celelalte.
21 Şi m’am uitat cum cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit,
22 Până ce veni Cel vechi de zile şi făcu dreptate, sfinţilor Celui Prea înalt, până ce se plini vremea şi împărăţia ajunse în stăpânirea sfinţilor.
23 El răspunse astfel: «Fiara a patra înseamnă că o a patra împărăţie va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte împărăţii, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va preface în pulbere.
24 Şi cele zece coarne însemnează că din această împărăţie se vor ridica zece împăraţi şi un altul se va scula după ei şi se va deosebi de cei de dinaintea lui şi va doborî trei împăraţi.
25 Şi va grăi cuvinte trufaşe împotriva Celui Prea înalt şi va nimici pe sfinţii Celui Prea înalt şi îşi va pune de gând să schimbe praznicile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâna lui timp de un an şi doi ani şi o jumătate de an.
26 Şi se va face judecată şi i se va lua stăpânirea, ca să fie nimicit şi prăbuşit în veci.
27 Şi împărăţia şi stăpânirea şi mărirea împărăţiilor care sunt sub ceruri se vor da norodului sfinţilor Celui Prea înalt; împărăţia lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile îi vor sluji lui şi pe el îl vor asculta!»
28 Iată sfârşitul vorbirii. Pe mine, Daniil, gândurile mele m’au înspăimântat şi faţa mi s’a schimbat şi am păstrat vedenia în inima mea.»