1 «În anul al treilea al împărăţiei lui Belşaţar, mi s’a arătat mie, lui Daniil, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră mai nainte.
2 Şi pe când eram cu ochii ţintă la vedenie, se făcea – pe când priveam eu – că eram în Suza, capitala Elamului, şi stând cu privirea ţintă, eram pe fluviul Ulai.
3 Şi am ridicat ochii mei şi am privit şi am văzut un berbec cu două coarne, care stătea în picioare în faţa fluviului. Şi berbecul avea coarne, coarne lungi, iar unul mai lung decât celălalt şi cei mai lung creştea cel din urmă.
4 Văzut-am berbecul împungând cu coarnele la apus, la miază-noapte şi la miază-zi şi nici o fiară nu i se împotrivea şi nimeni nu scăpa de împunsăturile lui. El făcea ce voia şi creştea mereu.
5 Şi m’am uitat cu luare aminte şi iată un ţap venea de la apus pe deasupra feţei pământului, fără să se atingă de pământ. Şi ţapul avea un corn care se zărea între cei doi ochi.
6 Şi a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care îl văzusem că stătea înaintea fluviului şi se năpusti spre el cu toată văpaia tăriei lui,
7 Şi l-am văzut apropiindu-se de berbec, şi se înverşuna împotriva lui şi izbi berbecul şi-i sfărâmă cele două coarne ale lui, încât berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; şi l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, încât nimeni n’ar fi putut să scape pe berbec din silnicia lui.
8 Şi ţapul crescu foarte şi când era în culmea puterii lui, cornul cel mare se sfărâmă şi crescură în locul lui alte patru coarne înspre cele patru vânturi ale cerului.
9 Şi din unul dintre ele ieşi un corn care din mic ce era, crescu afară din cale, spre miază-zi, spre răsărit şi către ţara cea mândră.
10 Şi el se făcu mare până ce ajunse la oastea cerului şi doborî la pământ o parte de oştire şi de stele pe care le calcă în picioare.
11 Şi ajunse tot crescând până la voevodul oştirii, încât îi răpi jertfa de fiecare zi şi pângări locul templului său,
12 Iar în locul jertfei de fiecare zi a aşezat păcatul, iar credinţa cea adevărată a fost doborîtă la pământ şi orişice făcea, îi mergea în plin.
13 Şi am auzit un sfânt care grăia şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce grăia: «Câtă vreme va să mai ţină vedenia jertfa de fiecare zi să nu se mai aducă, păcatul cel pustiitor să fie pus în loc şi templul şi oştirea să fie călcate în picioare?»
14 Atunci el îi răspunse: «Până vor trece două mii trei sute de seri şi de dimineţi; după aceea templul îşi va căpăta iarăşi rostul lui!»
15 Şi când eu, Daniil, am văzut vedenia şi m’am străduit să o înţeleg, văzui dintr’o dată pe cineva care stătea înaintea mea şi avea chip de om.
16 Atunci am auzit o voce de om deasupra fluviului Ulai, voce care striga şi spunea: «Gavriile, tâlcueşte celui de acolo vedenia!»
17 Şi el a venit în locul unde eram eu şi, pe când se apropia, m’am spăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. Şi el mi-a grăit: «Ia aminte, fiul omului, că vedenia este pentru viitor!»
18 Şi pe când vorbea cu mine, stam uluit cu faţa la pământ. Atunci el se atinse de mine şi mă ridică în picioare,
19 Şi-mi spuse: «Iată îţi voi descoperi ceea ce va fi în viitor cu mânia lui Dumnezeu; fiindcă pentru viitor este sorocită vedenia.
20 Berbecul pe care l-ai văzut că avea două coarne însemnează împăraţii Mediei şi Persiei;
21 Iar ţapul este împăratul Greciei şi cornul cel mare care este între ochi, pe fruntea lui, este împăratul cel dintâi.
22 Apoi, că după ce a fost sfărâmat, patru coarne au crescut în locul lui, asta însemnează că împărăţii se vor ridica dintr’un singur popor, însă fără să aibă puterea lui.
23 Iar la sfârşitul împărăţiei lor, când se va covârşi măsura păcatelor, se va ridica un împărat cu chip semeţ şi isteţ la uneltiri.
24 Şi va fi puternic prin puterea lui, – dar nu prin puterea lui, – şi va fi pricină de înfricoşat prăpăd şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei puternici şi pe norodul sfinţilor.
25 Din pricina isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea în mâna lui şi se va semeţi în inima lui şi în vreme de pace va doborî pe mulţi. Şi se va ridica împotriva voevodului voevozilor, dar va fi doborît la pământ şi nu de mână de om.
26 Iar vedenia despre seri şi despre dimineţi, despre care ţi s’a grăit mai înainte, este adevărată; tu însă pecetlueşte vedenia, fiindcă ea este hotărîtă pentru viitor!»
27 Şi eu, Daniil, am rămas cu totul istovit de puteri şi am fost bolnav vreo câteva zile. Dar m’am sculat şi am avut grijă de slujba împăratului. Şi din pricina vedeniei am rămas uluit. Şi nimeni n’a putut să înţeleagă vedenia.»