1 «În anul întâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveroş, din neamul Mezilor, care a domnit peste împărăţia Caldeilor,
2 În anul cel dintâi al împărăţiei lui, eu, Daniil, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cuvântul Domnului către proorocul Ieremia, ani care trebuiau să se plinească de la dărâmarea Ierusalimului,
3 Şi am întors faţa mea către Domnul Dumnezeu stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă.
4 Şi m’am rugat Domnului Dumnezeu şi m’am mărturisit şi am zis: «Doamne Dumnezeule cel mare şi minunat, care păstrezi legământul şi îndurarea pentru cei ce te iubesc pe tine şi păzesc poruncile tale!
5 Păcătuit-am, fărădelege am săvârşit şi ca nelegiuiţii ne-am purtat, răzvrătitu-ne-am şi ne-am depărtat de la poruncile şi de la rânduielile tale,
6 Şi nu am ascultat de robii tăi prooroci, care ne-au grăit în numele tău: împăraţilor noştri, voevozilor noştri, părinţilor noştri şi întregului popor al ţării.
7 De partea ta, Doamne, este dreptatea, iar de partea noastră ruşinarea feţelor noastre, precum se întâmplă în ziua de astăzi: pentru locuitorii lui Iuda şi ai Ierusalimului şi pentru întreg Israilul de departe ori de aproape, din toate ţările în care i-ai izgonit din pricina necredinţei cu care s’au făcut vinovaţi înaintea ta.
8 Stăpâne Doamne, a noastră este ruşinarea feţelor, a împăraţilor noştri, a voevozilor noştri şi a părinţilor noştri, fiindcă noi am păcătuit înaintea ta!
9 A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi iertarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva lui,
10 Şi n’am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legea lui, pe care ne-a dat-o nouă prin mâna robilor săi prooroci.
11 Ci tot Israilul a călcat legea ta şi s’a răzleţit de tine, din pricină că n’a ascultat de glasul tău. De aceea s’a vărsat peste noi blestemul şi jurământul scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva ta.
12 Şi şi-a adeverit cuvintele sale pe care ni le-a grăit nouă şi judecătorilor noştri care ne-au cârmuit pe noi, fiindcă a voit să aducă peste noi straşnic prăpăd care nu s’a mai abătut niciodată sub cer asemenea celui care s’a abătut peste Ierusalim.
13 Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire s’a năpustit peste noi, dar noi n’am îmbunat faţa Domnului Dumnezeului nostru, ca să ne pocăim de fărădelegile noastre şi să ne întoarcem la credinţa noastră.
14 Gândit-a îndelung Domnul, pentru nenorocirea pe care a abătut-o peste noi, fiindcă Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele pe care le face, este drept, însă noi n’am ascultat de glasul lui.
15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, tu care ai scos pe poporul tău din ţara Egiptului cu mână tare şi te-ai făcut vestit până în ziua de astăzi, păcătuit-am, fărădelege am săvârşit!
16 O, Doamne! Întru milostivirea ta întoarce toată mânia şi toată văpaia urgiei tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfânt al tău, fiindcă pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor noştri, Ierusalimul şi poporul tău au ajuns de ocară pentru toţi vecinii noştri.
17 Şi acum ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea robului tău şi ruga lui fierbinte şi luminează faţa ta spre templul tău pustiit, pentru numele tău, Doamne!
18 Pleacă, Dumnezeul meu, urechea ta şi auzi, deschide ochii tăi şi vezi pustiirea noastră şi cetatea în care se chiamă numele tău. Căci nu pentru faptele noastre cele bune cădem cu rugăciunile noastre cele fierbinţi, ci pentru îndurările tale cele bogate.
19 O, Doamne, auzi! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi nu fi târzielnic pentru numele tău, Dumnezeul meu; căci numele tău îl chiamă cetatea şi poporul tău!»
20 Şi în vreme ce grăiam şi mă rugam şi mărturisiam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israil şi cădeam cu ruga mea fierbinte înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt muntele Dumnezeului meu,
21 Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, se apropie de mine, pe la vremea jertfei de seară.
22 Şi a venit şi mi-a grăit aşa: «Daniile, chiar acum am sosit, ca să-ţi deschid mintea.
23 Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit să-ţi aduc veste, fiindcă tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la poruncă şi înţelege vedenia!
24 Şaptezeci de săptămâni sunt hotărîte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă până fărădelegea ta va ajunge la culme şi păcatul va covârşi măsura şi se va ispăşi fărădelegea, până ce dreptatea cea veşnică va veni şi vedenia proorocului se va adeveri şi se va unge Sfântul Sfinţilor.
25 Să ştii deci şi înţelege că, de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel Uns – voevodul – sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi vor fi zidite din nou pieţele şi zidul cel din afară, în vremi de strâmtorare.
26 Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel Uns va pieri fără să se găsească vre-o vină într’însul, iar poporul unui principe va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu, şi până la capăt va fi război: prăpădul cel hotărît.
27 Atunci el va încheia un legământ cu mulţi într’o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul, şi în templu se va aşeza urîciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărîtă se va vărsa peste locul pustiirii.»