11
1 Aruncă pâinea ta pe apă, căci după multe zile vei găsi-o iarăşi.
2 Fă bucata ta în şapte şi chiar în opt, fiindcă nu ştii ce nenorocire poate să fie în ţară.
3 Când norii sunt plini de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un copac cade spre miază-zi sau spre miază-noapte, în locul unde a căzut, acolo rămâne.
4 Cine păzeşte vântul nu samănă, şi cine se uită după nori nu seceră.
5 Precum nu ştii care este calea vântului, nici cum se înfiripează oasele în pântecele celei însărcinate, tot aşa nu cunoşti alcătuirile lui Dumnezeu, făcătorul a toate.
6 Dis-de-dimineaţă samănă sămânţa ta şi seara nu-ţi lăsa mâna pe tânjală, deoarece nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă laolaltă nu vor ieşi în plin.
7 Dulce este lumina vieţii şi dezmierdătoare este pentru ochi privirea soarelui!
8 Astfel, chiar dacă anii omului vor fi sumedenie, omul să se bucure de toţi, aducându-şi aminte de zilele de întuneric, căci multe vor fi. Şi atunci, tot ce va să mai vie e zadarnic.
9 Bucură-te tinere, de vârsta ta şi fie-ţi inima plină de voie bună în zilele tinereţilor tale şi mergi în căile inimii tale şi după povaţa ochilor tăi, dar să ştii că pentru toate acestea Dumnezeu aduce-te-va la judecată!
10 Alungă obida din inima ta şi depărtează suferinţa de la trupul tău! Dar şi tinereţea şi floarea vârstei sunt dezamăgire!