1 Şi iarăşi m’am uitat şi am văzut toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrămile celor obijduiţi, şi nimeni nu era care să-i mângâie! Şi din mâna asupritorilor îşi încordau puterile ca să scape, dar nimeni nu era care să-i îmbărbăteze!
2 Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi, mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă.
3 Iar mai fericit decât unii şi decât alţii este cel ce n’a venit pe lume, care n’a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
4 Şi am mai văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru vine din pizma dintre om şi om. Aceasta iarăşi e deşertăciune şi goană după vânt!
5 Nebunul stă cu mâinile în sân şi se părădueşte singur pe sine zicând:
6 «Face mai mult o mână plină cu tihnă, decât amândoi pumnii plini cu trudă şi cu goană după vânt.»
7 Şi iarăşi m’am uitat şi am văzut altă deşertăciune sub soare:
8 Este câte un om stingher şi care nu are nici fecior, nici frate, şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii săi nu se mai satură de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: «Pentru cine m’am trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?» Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire.
9 Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au o bună răsplată pentru munca lor;
10 Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul său; dar vai de cel singur care cade, şi nu este cel de al doilea să-l ridice!
11 Aşijderea când doi dorm împreună, ei se încălzesc, dar unuia singur cum o să-i fie cald?
12 Şi dacă duşmanul poate să răpună pe singuratec, doi împreună stau dârz în faţa lui; căci sfoara pusă în trei nu se rupe de grabă.
13 Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept, decât un rege bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi,
14 Căci el din rândul obijduiţilor iese, ca să domnească, măcar că s’a născut sărac, în regatul celuilalt.
15 Văzut-am pe toţi câţi trăiesc şi umblă sub soare, îmbulzindu-se lângă copilul, moştenitorul, care era să domnească în locul regelui.
16 Nu se mai sfârşea atâta norod în faţa căruia era el! Dar, tot aşa, urmaşii n’au mai avut de el nici o bucurie! Şi aceasta este iar deşertăciune şi goană după vânt!
17 Ia seama la picioarele tale, când te duci în templul Domnului; şi apropie-te ca să auzi: Jertfa ta va fi mai de preţ decât prinosul celor nebuni, care nu se pricep decât să facă rău!