1 Toate acestea le-am pus la inimă şi am căutat să mi le desluşesc pe toate, că adică drepţii şi înţelepţii şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu. Totuşi omul nu ştie dacă-i vrednic de iubire ori de ură. În faţa lor sunt toate ascunse.
2 Toate li se întâmplă tuturor la fel: celui drept ca şi celui păcătos, celui bun şi curat ca şi celui spurcat, celui ce jertfeşte ca şi celui ce nu jertfeşte, omului de treabă ca şi ticălosului, celui ce se jură ca şi celui ce se teme de jurământ.
3 Acesta este un mare rău în tot ceea ce se petrece sub soare, că la toţi li se întâmplă la fel, şi pe lângă aceasta inima fiilor omului este plină de răutate şi nebunia în inima lor dăinueşte cât trăiesc, iar pe urmă – cale către răposaţi.
4 Cine e scutit de moarte? Cei care sunt în viaţă mai au încă nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.
5 Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu mai ştiu nimic şi nu mai au parte de nici o răsplată, căci pomenirea lor a fost uitată.
6 Aşijderea dragostea lor, aşijderea ura lor, aşijderea zulia lor, de mult s’au nimicit şi nici o parte nu mai au, în veac de veac, la tot ce sc face sub soare.
7 Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, căci de mai nainte Dumnezeu priveşte cu pogorământ la faptele tale.
8 În toată vremea veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul cu bun miros să nu lipsească de pe capul tău!
9 Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti, în toate zilele deşartei tale vieţi pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare! În toate zilele deşărtăciunii tale! Căci aceasta este partea ta în viaţă şi din truda cu care te trudeşti sub soare!
10 Tot ceea ce mâna ta găseşte cu cale să facă, prin puterile tale, aceea fă! Căci nu e nici o faptă, nici o punere la cale, nici cunoştinţă, nici înţelepciune, în Şeolul în care te duci.
11 Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergări nu este a celor sprinteni şi nici izbânda în luptă a celor viteji, şi tot aşa: pâinea nu este a celor înţelepţi, bogăţia nu este a celor chibzuiţi şi cinstea nu este a celor învăţaţi, fiindcă vremea şi întâmplarea îi poartă pe toţi.
12 Omul nu ştie măcar ceasul lui: întocmai ca peştii care sunt prinşi în năvodul ucigaş şi ca păsările care cad în laţ, la fel şi fiii omului sunt prinşi în ceasul rău, când vine dintr’odată peste ei.
13 Şi am mai văzut sub soare acest fapt de înţelepciune, care mi s’a părut într’adevăr mare:
14 A fost odată o cetate mică şi oamenii din ea erau puţini, şi împotriva ei s’a pornit un împărat puternic şi a împresurat-o şi a ridicat în jurul ei întărituri uriaşe.
15 În ea se afla un om sărac, dar înţelept şi el a mântuit cetatea cu înţelepciunea lui! Dar nimeni nu mai pomeneşte pe acest om sărac!
16 Atunci am zis: Este mai de preţ înţelepciunea decât vitejia, deşi înţelepciunea săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt luate în seamă.
17 Vorbele înţeleptului spuse domol sunt mai ascultate decât zbieretele unui stăpân peste nebuni.
18 Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât uneltele de război, dar o singură greşală strică întocmirea cea mai bună.