1 În anul al treizecilea, în luna a patra, în ziua a cincea a lunii, pe când eram în mijlocul obştiei duse în robie la fluviul Chebar,
2 Adică în ziua a cincea a lunii, în anul al cincilea al robirii regelui Ioachin, mi s’au deschis cerurile şi văzui vedenii de la Domnul.
3 Atunci a fost cuvântul Domnului către Iezechil, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Caldeilor, la fluviul Chebar, şi acolo a fost mâna Domnului peste mine.
4 Şi iată ce mi s’a arătat: O viforniţă venea dinspre miază-noapte, un nor mare, un foc strălucitor, care vărsa strălucire în juru-i, iar din mijlocul lui se arăta un punct luminos ca electrul băgat în văpaie.
5 Şi din mijloc am văzut chipurile a patru fiare. Şi iată care erau chipurile lor: ele aveau chip de om.
6 Fiecare avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi;
7 Fiarele aveau picioarele drepte şi rotunde şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
8 Şi mâini de om ieşeau de tuspatru părţile de sub aripi, şi feţele lor, şi aripile celor patru,
9 Ale căror aripi se atingeau una de alta – nu se întorceau când mergeau, ci fiecare fiară mergea întins înainte.
10 Iată şi făptura feţelor lor. Tuspatru aveau în faţă chip de om, la dreapta chip de leu, la stânga chip de taur, iar la spate chip de vultur.
11 Tuspatru aveau aripile întinse în sus, două se atingeau una de alta, iar cu două îşi acopereau trupurile lor.
12 Şi fiecare mergea întins înainte şi încotro le mâna Duhul într’acolo se şi îndreptau, iar când mergeau nu se întorceau.
13 Şi între fiare era ceva care semăna cu cărbunii aprinşi, semăna cu nişte lumini, care tot umblau printre fiare, şi focul strălucea, şi focul scăpăra ca fulgerul.
14 Şi fiarele alergau încoace şi încolo, întocmai ca scăpărările de fulger.
15 Şi m’am uitat la fiare şi iată că jos lângă tuspatru fiarele erau patru roate.
16 Şi chipul şi făptura roatelor semănau cu un crisolit, şi toate aveau aceeaşi asemănare: chipul şi făptura lor erau ca o roată îmbucată într’alta.
17 Ele se îndreptau în mers în câte tuspatru părţile, iar când mergeau nu se întorceau.
18 Obezile lor erau ridicate la o înălţime înfricoşată, şi obezile erau umplute cu ochi de jur-împrejur. Şi aşa erau tuspatru.
19 Când fiarele porneau, porneau şi roatele de lângă ele, şi când fiarele se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roatele,
20 Şi ori încotro le mâna pe ele Duhul, într’acolo se şi îndreptau şi se ridicau, şi roatele împreună cu ele, fiindcă Duh de viaţă era în roate.
21 Când porneau fiarele, porneau şi roatele, şi când se opreau fiarele, se opreau şi roatele, când se ridicau ele, se ridicau şi roatele, fiindcă Duh de viaţă era în roate.
22 Iar deasupra capetelor fiarelor era ceva tare ca bolta cerului, care semăna cu cleştarul care-ţi lua ochii – întins deasupra peste capetele lor.
23 Şi sub această boltă cerească se întindeau aripile lor unele spre altele, şi fiecare fiară avea câte două aripi cu care îşi acopereau trupurile lor.
24 Şi când porneau ele, auzeam fâlfâitul aripilor, ca un vuet de ape mari, ca glasul celui Atotputernic, ca un huet, ca huetul unei oştiri; iar când se opreau, lăsau aripile în jos.
25 Şi în timp ce se opreau şi îşi lăsau aripile în jos, răsunetul se auzea pe bolta cerului, care era deasupra capetelor lor.
26 Iar pe bolta cerului, care era deasupra capetelor lor, era ceva care semăna cu safirul, era ceva ca un tron de împărat, iar pe el şedea, deasupra, ca un chip de om.
27 Şi înlăuntru şi de jur-împrejur am văzut ceva ca focul, ceva ca electrul, pe cât arătau coapsele lui şi mai sus, apoi am văzut ceva ca focul pe cât arătau coapsele şi mai jos, iar de jur-împrejurul lui strălucire,
28 Ca de curcubeu care se arată în nouri pe vreme de ploaie. Aşa era strălucirea lui de jur-împrejur. Era aevea chipul slavei Domnului. Şi când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit o voce a unuia care-mi grăia.