10
Şi cum mă uitam, iată cape bolta cerului care se sprijinea pe capetele heruvimilor, se vedea deasupra lor ceva ca o piatră de safir, care era la privire ca un tron.
Apoi se îndreptă cu vorba către bărbatul cel înveşmântat în veşminte de in şi-i spuse: «Intră între roate sub heruvim şi ia un pumn de cărbuni aprinşi din locul dintre heruvimi şi împrăştie-i deasupra cetăţii!» Şi a intrat în văzul meu.
În vremea aceasta, când a intrat bărbatul, heruvimii stăteau în partea dinspre miază-zi a templului şi un nour umplea curtea cea dinlăuntru.
Atunci slava Domnului se ridică de pe heruvimi şi se îndreptă spre pragul templului, şi templul se umplu de nour şi curtea se umplu de strălucirea slavei Domnului.
Şi fâsâitul aripilor heruvimilor se putea auzi până în curtea cea de dinafară, întocmai ca vocea Celui Atotputernic, când el grăieşte.
Şi când i-a poruncit bărbatului celui înveşmântat în veşminte de in: «Adu foc dintre roate, dintre heruvimi», s’a dus şi s’a oprit lângă o roată.
Atunci un heruvim a întins mâna dintre heruvimi spre focul cel ce era între heruvimi şi a luat foc şi l-a pus în pumnul bărbatului celui înveşmântat în veşmânt de in. Şi acela l-a luat şi a ieşit de acolo.
Dar heruvimul avea sub aripi ceva care semăna cu o mână de om.
Şi când mă tot uitam, iată că lângă heruvimi se aflau patru roţi, câte o roată lângă fiecare heruvim, iar coloarea roţilor era ca strălucirea pietrei de Tarşiş.
10 Cât despre înfăţişarea lor, tuspatru aveau acelaşi chip, ca şi când o roată era îmbucată într’alta.
11 Când ele porneau, se îndreptau în patru părţi şi nu se întorceau în mersul lor, ci în partea spre care se îndrepta cea de dinainte porneau după ea, şi în mersul lor nu se întorceau.
12 Întreg trupul lor, spatele, mâinile şi aripile şi roatele – adică cele patru roate-erau pline de jur-împrejur de ochi.
13 Şi pe aceste roate le-a numit în auzul meu: «Galgal».
14 Şi fiecare avea patru chipuri: una avea chip de taur, a doua chip de om, a treia chip de leu şi a patra chip de vultur.
15 Şi heruvimii s’au înălţat. Aceasta era fiara pe care o văzusem la fluviul Chebar.
16 Şi când porneau heruvimii, porneau şi roatele de lângă ei, şi când îşi ridicau heruvimii aripile să zboare de pe pământ, roatele nu se întorceau de lângă ei.
17 Când stăteau ei, stăteau şi ele, şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele, fiindcă Duhul fiarei era în ele.
18 După aceasta, slava Domnului a plecat de pe pragul templului şi s’a aşezat pe heruvimi.
19 Şi heruvimii îşi ridicară aripile lor şi, când plecară, se înălţară de pe pământ în văzul meu împreună cu roatele şi se opriră dinaintea uşii de la răsărit a templului, în vreme ce slava Domnului era deasupra lor.
20 Aceasta a fost fiara pe care am văzut-o dedesubtul Dumnezeului Iui Israil, la fluviul Chebar, şi acum ştiu că au fost heruvimi.
21 Fiecare avea câte patru chipuri, fiecare avea câte patru aripi, şi sub aripi chip de mâini omeneşti.
22 Cât despre înfăţişarea chipurilor lor, ele erau chipurile pe care le văzusem la fluviul Chebar. Aveau aceeaşi înfăţişare. Erau chiar ele! Şi fiecare mergea întins înainte.