1 Atunci au venit la mine vreo câţiva bătrâni ai lui Israil şi au stat jos înaintea mea.
2 Şi cuvântul lui Dumnezeu fost-a către mine şi mi-a zis:
3 «Fiul omului! Iată oamenii care şi-au pus pe idolii lor în inima lor şi şi-au aşezat drept în faţă urîciunea fărădelegii lor! Să le mai dau cuvânt să mă întrebe acum şi ei?»
4 Deci stai de vorbă cu ei şi le spune: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Orişicăruia din neamul lui Israil care îşi va închide idolii în inimă şi îşi va pune drept în faţă zminteala fărădelegii, şi se va mai duce şi la prooroc, eu, Domnul, îi voi răspunde în pofida mulţimii idolilor,
5 Ca să simtă răspunsul la inimă cei din neamul lui Israil. care cu mulţimea idolilor lor s’au depărtat de mine.
6 De aceea spune casei lui Israil: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Întoarceţi-vă de la idolii voştri şi faţa voastră de la toate urîciunile lor,
7 Fiindcă orişicărui om din casa lui Israil, începând cu străinul locuitor în Israil, care se va lepăda de mine şi îşi va pune în loc, în inima sa pe idolii săi şi-şi va pune drept în faţă urîciunea fărădelegii sale şi se va mai duce şi la prooroc ca să mă întrebe pe mine, eu, Domnul, îi voi răspunde.
8 Şi voi îndrepta faţa mea împotriva omului aceluia şi-î voi face semn minunat şi pildă, ca să-l nimicesc din mijlocul poporului meu, ca voi să ştiţi că eu sunt Domnul.
9 Dacă vre-un prooroc se va înşela şi va grăi ceva, eu Domnul, am făcut pe acel prooroc să se înşele, şi îmi voi întinde mâna mea împotriva lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului meu Israil.
10 Şi aşa îşi vor ispăşi amândoi păcatul: păcatul celui care întreabă cât şi al proorocului vor fi la fel,
11 Ca să nu se mai abată casa lui Israil de la mine cu rătăcirea şi să nu se mai spurce cu păcatele lor, ci ei să fie poporul meu şi eu Dumnezeul lor», – zice Domnul Dumnezeu.
12 Şi cuvântul lui Dumnezeu a fost către mine şi mi-a spus:
13 «Fiul omului! Dacă o ţară ar păcătui din necredinţă împotriva mea şi mi-aş întinde mâna împotriva ei şi i-aş zdrobi orice sprijin de pâine, trimiţând foamete, care ar nimici şi oameni şi dobitoace,
14 Şi într’însa s’ar afla trei oameni: Noe, Daniil şi Iov, numai ei şi-ar mântui sufletul», – zice Domnul Dumnezeu.
15 «Dacă aş da drumul în ţară la fiare cumplite, care ar străbate-o, ca să rămână fără locuitori şi ar ajunge pustie, şi din pricina fiarelor nimeni n’ar îndrăzni să treacă de la un capăt la altul,
16 Şi ar fi numai aceşti trei bărbaţi într’însa, viu sunt eu», – zice Domnul Dumnezeu, – «n’ar scăpa nimeni, nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri s’ar mântui, iar ţara ar ajunge pustietate.
17 Sau dacă aş aduce în ţara aceasta ciumă şi aş zice: «Sabia să treacă printr’însa!» şi va fi să nimicesc dintr’însa oameni şi dobitoace,
18 Şi ar rămânea numai aceşti trei bărbaţi, viu sunt eu», – zice Domnul Dumnezeu, – «n’ar scăpa nici fii, nici fiice, ci ar scăpa numai ei singuri.
19 Ori de aş trimite ciumă împotriva ţării acesteia şi aş vărsa urgia mea împotriva ei cu sânge, ca să nimicesc dintr’însa oameni şi dobitoace,
20 Şi ar fi într’însa numai Noe, Daniil şi Iov, viu sunt eu», – zice Domnul Dumnezeu, – «că ei n’ar scăpa, nici fii şi nici fiice, ci prin dreptatea lor şi-ar mântui numai viaţa lor!»
21 Dar iată ce zice Domnul Dumnezeu: «Cu toate acestea, dacă voi trimite împotriva Ierusalimului aceste patru plăgi: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc dintr’însul oameni şi dobitoace,
22 Vor mai rămânea câţiva fugari, care vor ieşi din cetate: fii şi fiice. Şi ei se vor îndrepta spre voi şi când veţi vedea purtarea lor şi faptele lor, vă veţi mângâia de nenorocirea pe care am aruncat-o peste Ierusalim, şi ceea ce eu am adus peste el.
23 Şi vor fi o mângâiere pentru voi, când veţi vedea purtarea şi faptele lor şi vă veţi încredinţa că nu în zadar le-am pricinuit ceea ce le-am pricinuit», – zice Domnul Dumnezeu.