1 Apoi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2 «Cu cât este mai de preţ viţa de vie decât oricare alt lemn, curpenul de viţă care creşte printre copacii pădurii?
3 Oare lemnul ei se poate întrebuinţa la vre-un lucru? Sau e bun de făcut cuie de atârnat ceva într’însele?
4 Dar dacă se pune pe foc şi cele două capete ard, şi mijlocul arde şi el, mai este bun apoi de vre-o treabă?
5 Şi dacă atunci când era întreg nu era bun de treabă, cu atât mai vârtos acum, când l-a ars şi l-a mistuit focul, va mai fi el bun de ceva?»
6 De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «După cum viţa de vie dintre lemnele pădurii o pun pe foc să ardă, aşa voi face şi cu locuitorii Ierusalimului.
7 Şi îmi voi îndrepta faţa mea împotriva lor şi, cu toate că au scăpat din foc, focul îi va mistui, ca să ştie ei că eu sunt Domnul, când îmi voi îndrepta faţa mea spre ei,
8 Şi voi preface ţara în pustietate, din pricina necredinţei lor», – zice Domnul Dumnezeu.