1 Şi fu cuvântul Domnului către mine şi-mi grăi:
2 «Fiul omului! Spune-i regelui din Tir: Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Fiindcă s’a îngâmfat inima ta şi ai zis: «eu sunt Dumnezeu şi stau pe tronul lui Dumnezeu în inima mărilor», cu toate că nu eşti decât om şi nu Dumnezeu, şi îţi închipueşti în inima ta că eşti Dumnezeu, –
3 Drept e că tu eşti mai înţelept decât Danul, şi nici o taină nu-ţi este ascunsă;
4 Prin înţelepciunea şi prin priceperea ta ţi-ai agonisit bogăţie şi aur şi argint strângi tu în vistieriile tale!
5 Prin prisosul înţelepciunii tale în negoţ, ţi-ai sporit averea ta, de aceea şi inima ta ţi s’a îngâmfat de bogăţie! –
6 De aceea aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Fiindcă ţi-ai trufit inima ca un Dumnezeu,
7 Voi stârni împotriva ta streini, cele mai cumplite neamuri, care vor scoate sabia împotriva minunăţiilor înţelepciunii tale şi vor pângări strălucirea ta.
8 Pogorî-te-vor în groapă şi vei muri de moartea năprasnică a celui ce moare în adâncul mării.
9 Şi vei mai rosti: «Sunt Dumnezeu», în faţa ucigaşilor tăi, cu toate că nu eşti decât om, în mâna ucigaşilor tăi?
10 Şi vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mâna celor streini, fiindcă eu, Domnul Dumnezeu, am hotărît aşa!»
11 Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi-mi grăi:
12 «Fiul omului! Alcătueşte o plângere pentru regele Tirului şi-i spune: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Fost-ai un desăvârşit inel de pecetluit de o negrăită frumuseţe,
13 Şi erai în grădina lui Dumnezeu, în Eden. Veşmintele tale erau înstelate cu pietre preţioase: cu rubin, topaz, iaspis, crisolit, berii, onix, safir, carbuncul, smarald şi aur, legătura şi aşezarea lor fusese gătită în ziua zidirii tale!
14 Şi erai heruvimul miruit să ocroteşti şi te aşezasem în muntele dumnezeilor, şi umblai printre pietrele scânteietoare.
15 Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua zidirii tale, până când păcatul se cuibări în tine.
16 Dar din pricina întinsului tău negoţ, fiindcă lăuntrul tău se umplu de silnicie şi ai păcătuit, te-am izgonit din muntele dumnezeilor şi te-am alungat, heruvim acoperitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
17 Şi inima ta se trufi din pricina frumuseţii tale, şi ţi-ai lepădat înţelepciunea ta în schimbul frumuseţii tale! De aceea te-am aruncat pe pământ, din pricina mulţimii păcatelor tale, şi te-am făcut privelişte înaintea împăraţilor.
18 Cu viclenia negoţului tău pângăritu-ţi-ai sfinţenia ta. De aceea foc va izbucni din tine şi te va mistui şi te voi face cenuşă pe pământ în ochii tuturor privitorilor.
19 Toţi cei ce te-au cunoscut dintre popoare vor sta înmărmuriţi, căci ai avut un sfârşit năprasnic şi nu vei mai fi!»
20 Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi-mi grăi:
21 «Fiul omului! Îndreaptă-te cu faţa spre Sidon şi profeţeşte,
22 Şi spune: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: Iată sunt împotriva ta, Sidoane! Atunci mă voi preamări în tine şi tu vei cunoaşte că eu sunt Domnul, când te voi judeca pe tine şi mă voi sfinţi în tine;
23 Când voi trimite ciumă în tine şi va fi sânge pe uliţile tale, şi ucişi vor cădea în mijlocul tău de sabia din jurul tău, cunoaşte-vei că eu sunt Domnul.
24 Şi nu va mai fi pentru neamul lui Israil mărăcine ţepos şi spine usturător printre vecinii care îl dispreţuesc, şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeu.»
25 Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Când voi aduna pe cei din neamul lui Israil dintre popoarele printre care i-am împrăştiat, şi mă voi sfinţi în ei, în văzul popoarelor păgâne, locui-vor pământul pe care l-am dăruit robului meu Iacob;
26 Şi-l vor locui fără primejdie, zidi-vor case, sădi-vor vii şi vor fi siguri pe viaţa lor, când voi judeca pe toţi vecinii cei ce îi dispreţuesc, şi ei vor şti că eu sunt Domnul Dumnezeul lor!»