1 Fost-a cuvântul Domnului către mine, în anul al zecelea, în luna a zecea, în ziua a douăsprezecea, şi-mi grăi:
2 «Fiul omului! Îndreaptă-ţi faţa spre Faraon, împăratul Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt.
3 Spune şi cuvîntează: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Vezi! Eu sunt împotriva ta, Faraoane, împărate al Egiptului, marele crocodil, care stă tolănit în mijlocul braţelor Nilului şi zice: «Al meu este Nilul cu apele lui şi eu făcutu-l-am!»
4 «Pune-ţi-voi cârlige în fălcile tale şi-ţi voi lipi de solzii tăi peştii din apele tale şi te voi scoate din mijlocul fluviilor tale împreună cu toţi peştii care s’au lipit de solzii tăi,
5 Şi te voi azvârli în pustie, pe tine şi peştii fluviilor tale, şi vei cădea pe uscat fără ca nimeni să te adune şi să te strângă, ca să ajungi demâncarea fiarelor pământului şi păsărilor cerului, –
6 Atunci cunoaşte-vor toţi locuitorii Egiptului că eu sunt Domnul. Fiindcă eşti toiag de trestie pentru neamul lui Israil:
7 Când ei pun mâna pe tine, te frângi şi le şi spargi mâna, iar când se sprijină, te rupi şi le zdruncini şalele!»
8 De aceea aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aduce împotriva ta sabie şi voi stârpi din tine oamenii şi dobitoacele,
9 Şi ţara Egiptului va ajunge pustietate fără ţipenie de om, şi atunci vor simţi că eu sunt Domnul. Şi de vreme ce tu te-ai rostit: «Al meu este Nilul şi eu l-am făcut!»,
10 De aceea iată că sunt împotriva ta şi împotriva fluviilor tale şi voi preface ţara Egiptului într’o pustietate nemărginită, de la Migdol până la Siena şi până la graniţa Etiopiei,
11 Încât picior de om să nu treacă pe acolo şi nici picior de dobitoc să nu se abată, şi să rămână pustiu timp de patruzeci de ani.
12 Şi voi preface ţara Egiptului în pustietate în mijlocul ţărilor pustii şi oraşele lui rămânea-vor pustii, timp de patruzeci de ani, în mijlocul oraşelor pustii. Şi voi împrăştia pe Egipteni printre popoare şi-i voi risipi printre împărăţii.
13 Dar iată ce zice Domnul Dumnezeu: «La capătul celor patruzeci de ani, voi aduna pe Egipteni dintre popoarele printre care i-am împrăştiat,
14 Şi voi schimba starea Egiptenilor şi-i voi întoarce în ţinutul Patures, În patria lor de obârşie, şi acolo vor întemeia o împărăţie mai slabă,
15 Care să fie mai slabă decât alte împărăţii şi să nu se mai pornească împotriva popoarelor, şi-i voi împuţina ca să nu mai poată stăpâni noroadele.
16 Şi atunci nu vor mai insufla neamului lui Israil nădejde aducându-mi aminte de vina lor, că s’au dat de partea Egiptului, şi vor recunoaşte că eu sunt Domnul.»
17 Fost-a cuvântul Domnului către mine, în anul al douăzeci şi şaptelea, în luna întâia, la zi-întâi, şi-mi zise:
18 «Fiul omului! Nabucodonosor, împăratul Babilonului, şi-a pus oştirea la grea corvoadă împotriva Tirului: toţi au pleşuvit şi şi-au rănit umerele, dar nici oştirea lui, nici el plată n’au luat de la Tir, pentru lucrarea pe care o făcuse împotrivă-i.
19 De aceea aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi da lui Nabucodonosor, împăratul Babilonului, ţara Egiptului, ca să-i răpească bogăţiile, s’o prade şi s’o jefuiască! Asta să-i fie plata pentru oştirea lui,
20 Simbrie pentru lucrul pe care l-a făcut pentru mine», – zice Domnul Dumnezeu.
21 «În ziua aceea voi face să odrăslească cornul casei lui Israil, şi tu vei putea să deschizi gura în cuprinsul Egiptului, ca să cunoască ei că eu sunt Domnul.»