1 După aceasta, fost-a cuvântul Domnului către mine şi-mi zise:
2 «Fiul omului! Grăieşte fiilor poporului tău şi le propovedueşte: «Când voi porni sabia împotriva unei ţări şi locuitorii ţării vor lua pe cineva dintre ei şi-l vor pune strajă,
3 Şi când va vedea sabia venind împotriva ţării, va suna din trâmbiţă şi va vesti poporul,
4 Dacă cel care aude glasul trâmbiţei nu se osteneşte să-i dea de veste, ci sabia vine şi-l ia pe neaşteptate, sângele aceluia să fie în capul lui.
5 Dacă cel ce a auzit glasul trâmbiţei nu s’a grăbit să dea de veste, sângele lui să fie în capul lui, iar cel care a dat de veste şi-a mântuit sufletul său.
6 Străjărul care vede că vine sabia şi nu sună din trâmbiţă şi nu vesteşte poporul şi sabia vine şi ia fără de veste pe vre-unul, acela va fi nimicit pentru fărădelegea lui, iar sângele lui îl voi cere din mâna străjărului.
7 Dar eu te-am pus pe tine, fiul omului, străjăr peste neamul lui Israil, şi dacă vei auzi vre-un cuvânt din gura mea, dă-i de veste.
8 Dacă eu voi spune celui fără de lege: «Păcătosule, vei muri», şi tu nu-i vei da de veste, ca să se abată din calea lui, păcătosul va muri în fărădelegea lui şi sângele lui îl voi cere din mâna ta!
9 Dar dacă tu ai dat de veste păcătosului, să se abată din calea lui şi să se pocăiască, şi nu se va pocăi de fapta lui, va muri întru fărădelegea lui, iar tu ţi-ai mântuit sufletul.
10 Şi tu, fiul omului, spune celor din neamul lui Israil: «Aşa v’aţi rostit voi: Păcatele şi fărădelegile noastre ne apasă şi din pricina lor pierim; cum putea-vom oare să rămânem cu viaţă!»
11 Atunci să le răspunzi: «Viu sunt eu», – zice Domnul Dumnezeu, – «nu voiesc moartea păcătosului, ci să se pocăiască păcătosul de fapta lui şi să fie viu! Pocăiţi-vă, pocăiţi-vă de faptele voastre cele rele; de ce să mori tu, neam al lui Israil?»
12 Şi tu, fiul omului, propovedueşte fiilor poporului tău: «Faptele bune ale celui drept nu-l vor mântui în ziua când va păcătui, şi păcatul păcătosului nu-l va zăticni în ziua când se va pocăi de fărădelegea lui şi nici faptele bune ale celui drept nu-l vor putea ţine cu viaţă în ziua când el va păcătui.
13 Dacă eu voi spune celui drept: «Viu vei fi», şi el se va bizui pe faptele lui bune şi va săvârşi păcat, toate faptele lui cele bune nu i se vor ţine în seamă, ci va muri din pricina fărădelegii pe care a săvârşit-o!
14 Dacă voi spune celui păcătos: «Vei muri», şi el se va pocăi de păcatul său şi va săvârşi fapte bune şi după lege:
15 Va da înapoi zălogul, va plăti lucrul furat, va umbla în poruncile vieţii, fără să mai săvârşească nici un păcat, acela va fi viu şi nu va muri!
16 Toate păcatele pe care le va fi săvârşit nu vor fi pomenite şi, fiindcă a săvârşit fapte bune şi după lege, va trăi!
17 Dar dacă fiii poporului tău zic: «Pravila Domnului nu este dreaptă», nici pravila lor nu este dreaptă.
18 Dacă cel drept se abate de la dreptatea lui şi săvârşeşte păcat, el va muri.
19 Dacă un păcătos se pocăieşte de păcatul lui şi face fapte bune şi plăcute, pentru ele va rămânea în viaţă.
20 Iar ceea ce spuneţi: «Pravila Domnului nu este dreaptă», pe fiecare îl voi judeca după pravila lui, adică după faptele lui, neam al lui Israil!»
21 În anul al unsprezecelea, în luna a zecea, în ziua a cincea a robiei noastre, a sosit la mine un fugar din Ierusalim şi mi-a spus: «Cetatea a fost cucerită!»
22 Dar mâna Domnului a fost peste mine, cu o seară înainte de sosirea fugarului, şi mi-a deschis gura până dimineaţa, la sosirea lui şi gura mi-a fost deschisă şi n’am mai fost mut.
23 Atunci fost-a cuvântul Domnului către mine şi-mi zise:
24 «Fiul omului! Locuitorii aşezărilor dărâmate din pământul lui Israil zic astfel: «Avraam a fost unul şi lui i s’a dat în stăpânire ţara, dar noi suntem mulţi şi nouă ne este dată ţara în stăpânire!»
25 De aceea spune-le: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Voi mâncaţi pe munţi şi staţi cu ochii ţintă la idolii voştri, vărsaţi sânge, şi mai cugetaţi să stăpâniţi ţara?
26 Vă bizuiţi pe spada voastră şi săvârşiţi blestemăţii şi fiecare întinează pe femeia aproapelui său, şi mai cugetaţi să stăpâniţi ţara?»
27 Aşa să le grăieşti: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Viu sunt eu: cadă în ascuţişul săbiei cei ce locuesc în aşezările dărâmate, cei din ţarină să fie hrană fiarelor, cei din castele şi din peşteri să moară de ciumă!
28 Şi voi preface ţara în pustietate fără ţipenie de om, strălucirea puterii să se curme, iar munţii lui Israil să rămâie pustii şi să nu mai treacă nimeni prin ei,
29 Ca să cunoască ei că eu sunt Domnul, mai ales când voi pustii ţara cu desăvârşire, din pricina blestemăţiilor pe care le făptuesc locuitorii.
30 Dar iată, fiul omului, că fiii poporului tău sfătuesc despre tine pe lângă zid şi la uşile caselor şi spun unul către altul: «Haideţi şi ascultaţi ce fel este cuvântul care iese de la Domnul!»
31 Atunci vin la tine, cum vine poporul, şi stau în faţa ta şi ascultă cuvintele tale, dar nu le fac, fiindcă în gura lor este minciună, ci fac după inima lor lacomă de câştig.
32 Şi aşa tu ai ajuns ca un cântăreţ de seamă, cu glas frumos şi care zice bine din harfa sa. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu fac nimic din ele!
33 Şi când se vor adeveri – şi iată că se vor adeveri – cunoaşte-vor că se află profet în mijlocul lor!»