1 Apoi mă întoarse spre poarta cea de dinafară a templului, care poartă dă spre răsărit, şi iată că era închisă.
2 Şi-mi zise mie Domnul: «Poarta acesta să stea închisă şi să nu se deschidă, nimeni să nu intre printr’însa, fiindcă Domnul Dumnezeul lui Israil a trecut printr’însa. De aceea să stea închisă.
3 Ci numai singur împăratul să vie pe ea, ca să mănânce pâine înaintea Domnului, să intre prin pridvorul porţii şi să iasă tot pe acolo.»
4 Apoi mă duse înspre poarta de la miază-noapte, în faţa templului, şi când m’am uitat, iată că slava Domnului umplea templul. Şi atunci căzui cu faţa la pământ.
5 Şi Domnul îmi zise: «Fiul omului! Stărueşte cu inima, uită-te cu ochii şi ascultă cu urechile, ceea ce eu îţi voi grăi despre toate rânduielile templului Domnului, despre toate legile lui, şi îndreaptă-ţi luarea aminte la toţi cei ce intră pe toate porţile templului,
6 Şi spune acestui neam îndărătnic, neamului lui Israil: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Destul vouă, neam al lui Israil, cu toate blestemăţiile voastre!
7 Destul că mi-aţi băgat înlăuntru streini, netăiaţi împrejur la inimă şi la trup, în templul meu, ca să mi-l pângărească, atunci când îmi aduceţi jertfe de pâine, grăsimea şi sângele, şi într’acest chip aţi stricat cu toate blestemăţiile voastre legământul meu!
8 Şi n’aţi făcut slujba mea în templu, ci i-aţi rânduit pe ei să slujească în templul meu, în folosul vostru.
9 Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: «Orice om strein, netăiat împrejur la inimă şi la trup, adică nici un strein din cei ce se află în mijlocul lui Israil, să nu intre în templul meu,
10 Ci numai leviţii, iar cei care s’au depărtat de mine şi care au rătăcit atâta vreme cât rătăcise şi Israil, după idolii lor, să-şi tragă păcatul.
11 Aceia, îngăduit este să fie slugi la templul meu, străjări la porţile templului şi robi ai templului. Ei să junghie pentru popor arderile de tot şi jertfele, şi să-i stea la îndemână, ca să-i slujească.
12 Şi din pricină că au slujit idolilor lor şi au fost pentru neamul lui Israil pricină de scandal, îmi ridic mâna mea cu jurământ împotriva lor». – zice Domnul Dumnezeu, – «ca să-şi ispăşească fărădelegea lor.
13 Să nu se apropie de mine, ca să-mi fie preoţi, şi nici de toate cele sfinte ale mele, în locurile cele prea sfinte, ci să-şi poarte ocara pentru blestemăţiile pe care au îndrăznit să le săvârşească.
14 Şi de aceea să li se dea îndeletnicire, să fie străjări ai templului, pentru orişice lucru şi pentru orişice s’ar săvârşi într’însul.
15 Preoţii leviţi, fiii lui Ţadoc, care mi-au slujit mie în templu, atâta vreme cât fiii lui Israil se rătăciseră de mine, ei să se apropie de mine, ca să-mi slujească şi să stea în faţa mea, ca să-mi aducă jertfe: grăsime şi sânge», – zice Domnul Dumnezeu.
16 «Ei să intre în templul meu şi să se apropie de masa mea, ca să-mi slujească, şi să aibă grijă de slujirea mea.
17 Dar când vor intra pe porţile curţii celei de dinafară, să se îmbrace cu veşminte de in şi nu cu veşminte de lână, când vor sluji în curtea cea de dinlăuntru şi în templu.
18 Scufii de in să-şi pună în cap, să aibă pantaloni de in pe coapsele lor, şi să nu se încingă aşa fel ca să asude.
19 Când vor ieşi în curtea cea de dinafară, la popor, să se dezbrace de odăjdiile cu care au slujit şi să le lase în chiliile templului, şi să se îmbrace cu altele, ca să nu sfinţească ei norodul cu odăjdiile lor.
20 Capul să nu şi-l radă, dar nici părul să nu-l lase să le crească lung, ci să şi-l tundă.
21 Nici un preot să nu bea vin când va intra în curtea cea de dinlăuntru.
22 Să nu-şi ia soţii văduve ori despărţite de bărbaţi, ci numai fecioare, din neamul lui Israil, însă văduva să fie văduvă de preot;
23 Să înveţe pe norodul meu osebirea între ceea ce este sfânt şi lumesc, şi între ceea ce este curat şi spurcat.
24 În pricinile nehotărîte, ei să facă judecată şi să judece după pravila mea. Să păzească legile, şi rânduielile mele la toate praznicele mele şi Sâmbetele să le sfinţească.
25 Să nu se apropie de mort, ca să nu se spurce; ci numai de tată, de mamă, de fiu, de fiică, de frate şi de soră nemăritată, îngăduit este să se spurce.
26 Şi după ce a ajuns necurat, să se socotească şapte zile,
27 Iar în ziua când va intra în templu, în curtea cea de dinlăuntru, ca să slujească în templu, să aducă jertfă pentru păcat», – zice Domnul Dumnezeu.
28 «Şi iată care să fie moştenirea lor: Eu sunt moştenirea lor şi moşie să nu li se dea în Israil, căci eu sunt moşia lor!
29 Prinosul, jertfa pentru păcat şi cea pentru vină s’o mănânce ei, şi oricine va fi hărăzit pieirii să fie al lor.
30 Fruntea din orice fel de pârgă, orice jertfă ridicată, de orice fel. din toate jertfele ridicate ale voastre, să fie ale preoţilor, fruntea din lamura făinurilor voastre să o daţi preotului, ca să se reverse binecuvântarea peste casele voastre.
31 Şi nici hoit, ori dobitoc sfâşiat: păsări ori dobitoace, să nu le mănânce preoţii!»