47
După aceasta m’a întors la uşa templului şi iată că de dedesubtul pragului templului curgea spre răsărit apă – căci faţa templului era la răsărit – şi apa trecea pe dedesubtul peretelui drept al templului, de către miază-zi de jertfelnic.
Apoi mă scoase pe poarta cea dinspre miază-noapte şi ocoli cu mine pe dinafară până la poarta cea de dinafară, care dă spre răsărit, şi iată că apa curgea pe lângă peretele dinspre miază-zi.
Apoi mă scoase omul spre răsărit şi, cu funia pe care o avea în mână, măsură o mie de coţi şi mă trecu prin această apă, şi apa ajungea până la glezne.
Şi a mai măsurat o mie şi m’a trecut prin apă şi apa ajungea la genunchi, şi a măsurat încă o mie de coţi şi m’a trecut prin apă până la şolduri.
Şi a mai măsurat o mie, dar fluviul nu se mai putea trece, fiindcă apele se umflaseră, încât s’ar fi putut înnota în el, un fluviu peste care nu se putea trece.
Şi-mi zise: «Fiul omului! Văzut-ai?» Şi mă duse, şi mă aduse pe ţărmul fluviului.
Şi când ajunsei, iată că pe ţărmul fluviului de o parte şi de alta erau o mulţime de pomi roditori.
Şi-mi spuse: «Apele acestea se îndreaptă în partea de răsărit a ţării şi se vor pogorî în Marea Moartă cea cu ape sărate, şi apele se vor face bune;
Şi toate fiinţele vii, care se mişcă, pe orişiunde va curge fluviul, vor trăi, şi fluviul va fi plin de peşte, iar când va intra în Mare, apele se vor face bune, şi totul va fi cu viaţă pe unde va trece fluviul.
10 Pe ţărmul mării vor pescui pescarii de la Enghedi şi până la Eneglaim. Şi vor fi şi locuri pentru aruncat mrejele, şi peşte de tot soiul, mult foarte, ca peştele din Marea cea Mare.
11 Dar mlaştinile şi bălţile nu se vor însănătoşa, ci vor rămânea pentru sare.
12 Iar pe ţărmul fluviului vor creşte de o parte şi de alta tot soiul de pomi roditori, frunza lor nu se va vesteji şi poamele lor nu se vor isprăvi, iar în fiecare lună vor face poame noi, fiindcă apa lui izvorăşte din templu: poamele lor vor sluji pentru hrană şi frunzele vor fi bune de leac!»
13 Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Iată graniţa înlăuntrul căreia să împărţiţi ţara la sorţi celor douăsprezece seminţii ale lui Israil, iar seminţia lui Iosif să aibă două părţi,
14 Dar voi să luaţi în stăpânire cât unul cât altul, fiindcă am ridicat cu jurământ mâna mea ca să o dau strămoşilor voştri, şi deci ţara aceasta să fie moştenirea voastră.
15 Dar iată hotarul ţării acesteia! Înspre miază-noapte: De la Marea cea Mare înspre Hetlon, spre Hamat Ţedad,
16 Berot, Sibraim, Helam, între hotarul Damascului şi al Hamatului, Haţar-Enon, care este lângă graniţa Hauranului.
17 Deci graniţa să meargă de la Mare şi până la Haţar-Enon, iar ţinutul Damascului şi al Hamatului să rămână la miază-noapte. Aceasta este graniţa de la miază-noapte.
18 Graniţa de răsărit: De la Haţar-Enon, care se află între Hauran şi Damasc, Iordanul alcătueşte graniţa între Galaad şi ţara lui Israil până la Marea Moartă, spre răsărit până la Tamar. Aceasta-i graniţa la răsărit.
19 Graniţa spre miază-zi: De la Tamar până la Me-Meribat-Cadeş, dealungul pârăului Egiptului, până la Marea cea Mare. Aceasta este graniţa spre miază-zi.
20 Graniţa la apus: Marea cea Mare alcătueşte graniţa până ce apuci spre Hamat. Aceasta este graniţa la apus.
21 Şi ţara aceasta s’o împărţiţi între voi, seminţiile lui Israil.
22 Şi să aruncaţi sorţi, ca s’o stăpâniţi, voi şi streinii care vor locui în mijlocul vostru, anume cei ce au născut feciori în mijlocul vostru, şi să fie socotiţi ca şi băştinaşii între fiii lui Israil. Cu voi să primească şi ei la sorţi moştenirea lor între seminţiile lui Israil.
23 Şi în seminţia în care el este aşezat ca strein, să primească partea lui de moştenire», – zice Domnul Dumnezeu.