1 După aceste întâmplări, Ahaşveroş împăratul a ridicat la o mare vrednicie pe Aman, fiul lui Hamedata Agaghitul, şi l-a cinstit şi a aşezat scaunul lui mai presus decât al tuturor voevozilor de o seamă cu el.
2 Şi toţi dregătorii împăratului, de la curtea împărătească, îşi plecau genunchii şi se închinau lui Aman, fiindcă aşa poruncise împăratul în cinstea lui, dar Mardoheu nici nu se pleca şi nici nu i se închina.
3 Atunci dregătorii de la curtea împăratului întrebară pe Mardoheu: «Pentru ce calci tu porunca împărătească?»
4 Şi fiindcă ei îl dojeneau în fiecare zi şi el nu-i băga în seamă, îi spuseră lui Aman ca să vadă dacă Mardoheu este îndreptăţit în ceea ce face, cu atât mai vârtos cu cât le spusese că este Iudeu.
5 Şi când însuşi Aman s’a încredinţat că Mardoheu nici nu se pleacă în genunchi, nici nu i se închină, Aman s’a umplut de mânie.
6 Totuşi, fiindcă i s’a părut lucru de dispreţuit să-şi întindă mâna numai asupra lui Mardoheu, cu atât mai mult cu cât i s’a spus din care popor Mardoheu face parte, Aman urzi un plan cum să nimicească pe toţi cei de un neam cu Mardoheu, din toată împărăţia lui Ahaşveroş.
7 În luna întâia, adică luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahaşveroş, se aruncă Pur, adică sorţii, în faţa lui Aman pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar, şi au căzut sorţii pe ziua a treisprezecea a lunii ca să fie ziua uciderii Evreilor.
8 Atunci Aman rosti către împăratul Ahaşveroş: «În toate ţinuturile împărăţiei tale este un norod împrăştiat şi osebit printre celelalte popoare şi ale cărui legi se osebesc de ale tuturor popoarelor, şi nu se călăuzesc de legile împărăteşti, deci nu se cade ca împăratul să-i lase în pace.
9 Dacă împăratul socoteşte nimerit, să dea hrisov pentru pieirea lor, iar eu voi cântări în mâna vistiernicului zece mii de talanţi de argint, ca să-i pună în vistieria împăratului.
10 Atunci împăratul scoase inelul din mână şi îl dădu lui Aman, fiul lui Hamedata Agaghitul, asupritorul Iudeilor.
11 «Să ţi se dea bani, – rosti împăratul către Aman, – precum şi poporul, ca să faci cu el ce vei crede că este bun în ochii tăi!»
12 Atunci au fost chemaţi scriitorii împăratului, în luna întâia, în ziua a treisprezecea, şi s’a scris hrisov precum poruncise Aman, către satrapii şi către cârmuitorii împărăteşti din fiecare ţinut şi către principii fiecărui popor, cu slova fiecărui ţinut şi în limba fiecărui popor, în numele împăratului Ahaşveroş şi sigilat cu inelul împărătesc.
13 Şi se trimiseră scrisori cu soli în toate ţinuturile împărăteşti, ca să nimicească, să ucidă şi să prăpădească pe toţi Iudeii de la tânăr până la bătrân, copii şi femei, într’o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, iar averea lor să cadă pradă.
14 Şi pentru ca porunca să fie cunoscută în toate ţinuturile, fu adusă la cunoştinţa fiecărui popor, ca să fie gata de ziua aceasta.
15 Şi la porunca împăratului, solii porniră grabnic la drum, şi în vremea aceasta porunca a fost adusă la cunoştinţă în cetatea Suza. Şi pe când împăratul şi cu Aman erau la ospăţ, cetatea Suza era turburată.