11
Apoi Domnul a grăit către Moise: «Aduce-voi încă o plagă asupra lui Faraon şi asupra Egiptului; după aceea el vă va da drumul de aici. Dar când vă va lăsa să plecaţi de-a-binelea, el vă va goni de aici cu îndârjire.
Ci îndeamnă acum, în auzul poporului, ca fiecare om să ceară cu împrumut de la vecinul său şi fiecare femeie de la vecina sa scule de argint şi scule de aur.»
Şi Domnul a dat poporului har în ochii Egiptenilor, iar însuşi Moise ajunsese la mare vază în pământul Egiptului, atât în faţa dregătorilor lui Faraon, cât şi în faţa poporului.
Şi Moise a rostit: «Aşa grăieşte Domnul: «La miezul nopţii trece-voi prin mijlocul Egiptului,
Şi vor muri toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tronul lui şi până la întâiul născut al roabei care stă în dosul râşniţei şi toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
Şi va fi jelanie mare în toată ţara Egiptului, cum n’a mai fost la fel înainte şi cum nu va mai fi la fel în viitor.
Dar împotriva tuturor fiilor lui Israil nici un câine nu va mârâi, nici la oameni, nici la dobitoace, ca să cunoaşteţi ce osebire va face Domnul între Egipteni şi Israil.
Iar toţi aceşti dregători ai tăi vor veni la mine şi se vor închina până la pământ înaintea mea şi vor zice: «Ieşi tu şi tot poporul care stă la picioarele tale şi după aceea eu voi ieşi.» Şi astfel Moise a plecat aprins de mânie din faţa lui Faraon,
Căci Domnul zisese către Moise: «Faraon nu vă va asculta pe voi, ca minunile mele să se înmulţească în ţara Egiptului!»
10 Deci Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, însă Domnul împietrise inima lui Faraon, ca să nu dea drumul din ţara sa fiilor lui Israil.