1 Şi Moise păştea oile socrului său Ietro, preotul din Madian, şi odată a mânat turma în fundul pustiei şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, adică la Horeb.
2 Atunci îngerul Domnului i s’a arătat lui în flacăra de foc din mijlocul unui desiş de mărăcini: şi s’a uitat Moise şi iată mărăcinii ardeau cu flacără, dar nu se mistuiau.
3 Şi Moise şi-a zis: «Să trec în partea aceea şi să privesc la această arătare năzdrăvană: de ce nu se mistueşte mărăcinele?»
4 Şi văzând Domnul că el a pornit într’acolo ca să se uite, a strigat către el Dumnezeu din mijlocul desişului şi i-a zis: «Moise! Moise!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!»
5 Şi a zis Domnul: «Nu te apropia până aici! Descalţă-te de sandalele tale, fiindcă locul pe care stai tu, în faţa mea, este pământ sfânt!»
6 Şi a zis iar: «Eu sunt Dumnezeul părintelui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!» Atunci Moise şi-a ascuns faţa sa, căci s’a temut să caute la Dumnezeu.
7 Rostit-a Domnul: «Am văzut prea bine obida poporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lor împotriva celor ce-i împilează, aşa că ştiu nevoia lor.
8 Deci m’am pogorît, ca să-i mântuesc din mâna Egiptenilor şi să-i strămut din ţara aceea, într’o ţară roditoare şi largă, într’o ţară unde curge lapte şi miere, în ţara Canaaniţilor, a Hetiţilor, a Amoriţilor, a Pereziţilor, a Heviţilor şi a Iebusiţilor.
9 Căci acum iată strigătul fiilor lui Israil a ajuns până la mine şi am văzut destul împilarea cu care-i împilează Egiptenii.
10 Şi acum vino, să te trimit la Faraon, ca să scoţi pe poporul meu, pe fiii lui Israil, din Egipt»
11 Ci Moise a răspuns lui Dumnezeu: «Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon Şi să scot pe fiii lui Israil din Egipt?»
12 Atunci a zis Domnul: «Dar eu voi fi cu tine! Şi acesta îţi va fi semnul că eu te-am trimis: după ce vei scoate pe poporul meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta!»
13 Şi Moise a grăit către Dumnezeu: «Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israil şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimis la voi»; şi dacă mă vor întreba: «Care este numele lui?» – eu ce să le răspund?»
14 Atunci Dumnezeu a rostit către Moise: «Eu sunt cel ce sunt». Apoi a adăugat: «Aşa să spui fiilor lui Israil: Cel ce se numeşte «Eu sunt» m’a trimis la voi.»
15 Şi a zis iarăşi Dumnezeu către Moise: «Aşa să spui fiilor lui Israil: «Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m’a trimis la voi. Acesta este numele meu în veci şi acesta este numele cu care mă veţi chema în neam de neam!»
16 Du-te şi strânge laolaltă pe bătrânii lui Israil şi spune-le: «Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri mi s’a arătat mie, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob, şi mi-a zis: «V’am cercetat pe voi de aproape şi am văzut câte vi se fac vouă în Egipt.
17 Drept aceea am hotărît să vă scot pe voi din jalea Egiptului şi să vă duc în ţara Canaaniţilor, a Hetiţilor, a Amoriţilor, a Pereziţilor, a Heviţilor şi a Iebusiţilor, într’o ţară unde curge lapte şi miere.
18 Şi dacă vor asculta de glasul tău, să te duci tu şi bătrânii lui Israil la împăratul Egiptului şi să-i vorbeşti aşa: «Domnul Dumnezeul Evreilor ni s’a arătat nouă, deci acum îngădue-ne să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.»
19 Ci eu ştiu că împăratul Egiptului nu vă va îngădui să plecaţi decât numai silit cu mână tare.
20 Pentru aceea, eu voi întinde mâna mea şi voi bate Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui şi numai după aceea vă va da vouă drumul.
21 Şi eu voi da acestui popor har în ochii Egiptenilor, aşa încât veţi pleca, dar nu veţi pleca cu mâinile goale,
22 Ci fiecare femeie să ceara de la vecina sa şi de la aceea cu care petrece în casă, odoare de argint, şi odoare de aur, şi îmbrăcăminte cu care să îmbrăcaţi, pe fiii voştri şi pe fiicele voastre, şi aşa sa prădaţi pe Egipteni!»