1 Atunci Moise a răspuns şi a zis: «Dar iată, ei nu mă vor crede şi nu vor asculta de cuvântul meu, ci îmi vor spune: «Nu ţi s’a arătat ţie Dumnezeu!»
2 Domnul însă a zis către el: «Ce-i acela din mâna ta?» Răspuns-a Moise: «Un toiag!»
3 Zis-a Domnul: «Aruncă-l jos!» Şi el l-a aruncat jos şi toiagul s’a prefăcut în şarpe şi Moise a fugit din faţa lui.
4 Dar Domnul i-a zis lui Moise: «întinde mâna şi apucă-l de coadă». Şi el şi-a întins mâna şi l-a apucat şi s’a făcut iarăşi toiag, în mâna lui.
5 «Acum vor crede că ţi s’a arătat ţie Domnul Dumnezeul strămoşilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaao şi Dumnezeul lui Iacob!»
6 Şi a zis iarăşi Dumnezeu lui Moise: «Vâra mâna ta în sân!» Şi Moise a vârît mâna în sân, iar când a scos-o afară, iată mâna lui era albă de lepra, ca zăpada.
7 Apoi zise Domnul: «Vâră încă o dată mâna ta în sân!» Şi el îşi vărî iară mâna în sân, iar când o scoase afară din sân, ea era din nou sănătoasă.
8 «Deci, dacă nu te vor crede şi nu-ţi vor da ascultare după semnul cel dintâi, atunci ei vor crede în puterea semnului al doilea.
9 Iar dacă nu vor crede nici după aceste două semne şi nu vor da ascultare cuvântului tău, atunci să iei apă din Nil şi s’o verşi pe uscat şi apa aceea pe care o vei lua din Nil, pe uscat se va preface în sânge.»
10 Şi Moise a zis către Domnul: «O, Doamne! Eu nu sunt om meşter la cuvânt; n’am fost nici altădată, mai nainte, nici de când ai început să vorbeşti cu robul tău, căci sunt greoi la vorbă şi greoi la limbă.»
11 Însă Domnul i-a răspuns: «Cine i-a dat omului gură, sau cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb?… Oare nu eu, Domnul?
12 Ci acum tu du-te şi eu voi deschide gura ta şi te voi învăţa ce trebue să vorbeşti.»
13 Şi Moise a mai zis: «Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul pe care vei vrea să-l trimiţi!»
14 Atunci s’a aprins mânia Domnului împotriva’lui Moise şi a rostit Domnul: «Aaron levitul nu este el fratele tău? Eu ştiu că el grăieşte cu îndemânare şi tocmai el iată-l că iese întru întâmpinarea ta şi când te va vedea se va bucura din toată inima.
15 Şi tu vei vorbi cu el şi vei pune aceste cuvinte în gura lui, iar eu voi fi într’ajutorul gurii tale şi într’ajutorul gurii lui şi vă voi învăţa pe voi ceea ce trebue să faceţi.
16 Şi el va vorbi în locul tău către popor şi va fi aşa că el va fi gura ta şi tu vei fi ca Dumnezeul lui.
17 Dar tu ia în mâna ta toiagul acesta cu care vei face semne minunate!»
18 Şi s’a dus Moise înapoi la Ietro, socrul său, şi i-a spus lui: «Îngădue-mă să plec, te rog, şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt şi să văd dacă mai sunt în viaţă!» Atunci Ietro i-a răspuns lui Moise: «Du-te cu sănătate!»
19 Ci Domnul i-a zis lui Moise, în Madian: «Du-te înapoi în Egipt, căci au murit toţi acei oameni care căutau să-ţi ridice viaţa!»
20 Atunci Moise a luat pe femeia sa şi pe fiii săi şi i-a suit călare pe asin şi astfel s’a întors în ţara Egiptului. Şi Moise ţinea toiagul lui Dumnezeu în mâna sa.
21 Şi a vorbit iarăşi Domnul cu Moise: «Când vei ajunge iarăşi în Egipt, ia aminte să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta. Dar eu voi împietri inima lui şi el nu va da drumul poporului să plece.
22 Atunci să-i spui lui Faraon: «Aşa zice Domnul: «Israil este fiul meu, întâiul meu născut!
23 Deci eu îţi poruncesc: Dă drumul fiului meu, ca să mi se închine, iar dacă tu nu vei vrea să-l laşi să plece, iată, eu voi ucide pe fiul tău, întâiul tău născut.»
24 Şi pe drum s’a întâmplat că, fiind într’un han, Domnul a dat peste Moise şi a căutat să-l omoare.
25 Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită şi a tăiat împrejur pe fiul său şi atingând picioarele lui Moise, i-a zis: «Cu adevărat, tu eşti pentru mine un soţ de sânge».
26 Atunci Domnul l-a lăsat, iar Sefora a zis: «Soţ de sânge eşti tu, din pricina tăierii împrejur».
27 După aceea, Domnul a zis lui Aaron: «Du-te întru întâmpinarea lui Moise, în pustie!» Şi el a pornit şi s’a întâlnit cu el în muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.
28 Atunci i-a istorisit Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului cu care îl trimisese şi toate minunile pe care i le poruncise să le facă.
29 Şi au plecat Moise şi Aaron şi au strâns pe toţi bătrânii fiilor lui Israil.
30 Iar Aaron le-a spus lor toate cuvintele pe care le grăise Domnul către Moise şi a săvârşit minunile acelea înaintea norodului.
31 Şi poporul a crezut. Iar când a auzit că Dumnezeu a cercetat pe fiii lui Israil şi că a luat aminte la obida lor, au căzut la pământ şi s’au închinat.