1 Ci Domnul a răspuns lui Moise: «Iată, te pun să fii Dumnezeu lui Faraon, şi Aaron, fratele tău, să fie profetul tău.
2 Tu spune-i toate câte ţi le voi porunci, şi Aaron, fratele tău, să le spună lui Faraon, ca să dea drumul fiilor lui Israil, din ţara sa.
3 Dar eu voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi minunile şi faptele mai presus de fire în ţara Egiptului.
4 Şi Faraon de nu va asculta de voi, eu voi întinde mâna împotriva Egiptului şi voi scoate oştirile mele, pe poporul meu, pe fiii lui Israil din ţara Egiptului prin mari arătări ale dreptăţii mele.
5 Atunci Egiptenii vor cunoaşte că eu sunt Domnul, când voi întinde mâna mea împotriva Egiptului şi voi scoate pe fiii lui Israil din mijlocul lor.»
6 Deci Moise şi Aaron făcură precum le poruncise lor Domnul.
7 Iar Moise era în vârstă de optzeci de ani şi Aaron de optzeci şi trei de ani, când au stat de vorbă cu Faraon.
8 Apoi Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
9 «De vă va spune Faraon: «Arătaţi-ne nouă o minune!», atunci tu să grăieşti lui Aaron: «Ia toiagul tău şi aruncă-l înaintea lui Faraon» – şi el se va preface în şarpe!»
10 Şi au intrat Moise şi Aaron la Faraon şi au făcut aşa precum le-a fost poruncit Domnul, şi a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea dregătorilor săi şi s’a prefăcut în şarpe.
11 Atunci a chemat şi Faraon pe înţelepţi şi pe vrăjitori şi făcură şi ei, vracii Egiptului, la fel, cu vrăjile lor:
12 Şi-şi aruncară jos toiegele lor şi ele se prefăcură în şerpi, dar toiagul lui Aaron înghiţi toiegele lor.
13 Şi se învârtoşa inima lui Faraon şi nu-i ascultă, după cum le spusese de mai nainte Domnul.
14 Atunci Domnul a zis lui Moise: «Împietritu-s’a inima lui Faraon şi nu vrea să lase poporul să plece,
15 Deci du-te la Faraon mâine dimineaţă, când tocmai iese la Nil, şi stai în calea lui, pe ţărmul fluviului şi ia în mâna ta toiagul care s’a prefăcut în şarpe,
16 Şi spune-i: «Domnul Dumnezeul Evreilor m’a trimis la tine ca să-ţi spun: «Lasă poporul meu să mă prăznuiască în pustie, dar iată că până acum n’ai vrut să asculţi!»
17 Aşa zice Domnul: «Intru aceasta vei cunoaşte că eu sunt Domnul! Iată eu voi lovi cu toiagul pe care-l ţin în mâna mea apele Nilului şi ele se vor preface în sânge.
18 Şi peştii din fluviu vor muri şi fluviul va fi puturos şi Egiptenii se vor îngreţoşa să mai bea apă din fluviu!»
19 Şi Domnul a poruncit lui Moise: «Zi lui Aaron: «Ia toiagul tău şi întinde mâna ta peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste fluviile lor, peste heleştaele lor şi peste toate ochiurile lor de apă, ca să se prefacă în sânge. Şi va fi sânge în tot Egiptul, până şi în vasele lor de lemn şi în chipurile lor de piatră!»
20 Şi Moise şi Aaron au făcut aşa precum le-a poruncit Domnul. Şi Aaron, ridicând toiagul, a lovit apa Nilului înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor dregătorilor lui, şi toată apa Nilului s’a prefăcut în sânge.
21 Şi peştii care erau în fluviu au murit şi Nilul s’a împuţit, aşa încât Egiptenii nu mai putură să bea apa din fluviu şi sânge fu în tot Egiptul.
22 Dar vrăjitorii Egiptului făcură la fel, cu farmecele lor, si inima lui Faraon se învârtoşă şi el rămase neînduplecat, întocmai cum le spusese Domnul.
23 Iar Faraon îşi întoarse faţa şi porni spre palatul său şi nu puse la inimă nimic nici din aceasta.
24 Şi toţi Egiptenii din preajma Nilului s’au pus să sape, ca să dea de apă de băut, fiindcă nu mai puteau să bea din apa Nilului.
25 Şi s’au împlinit şapte zile, după ce Domnul a bătut Nilul.
26 După aceea, a zis Domnul lui Moise: «Intră la Faraon şi spune-i: «Aşa grăieşte Domnul! Dă drumul poporului meu ca să mi se închine!
27 Iar de nu vei vrea să-i dai drumul, iată eu voi bate cu broaşte tot cuprinsul stăpânirii tale!
28 Şi Nilul va mişuna de broaşte care se vor sui şi vor intra în palatul tău şi în iatacul tău de dormit, şi în patul tău, şi în casele dregătorilor tăi, şi ale norodului tău, şi în cuptoarele tale şi în căpisterele tale!
29 Astfel broaştele se vor sui pe tine şi pe norodul tău şi pe toţi slujitorii tai!»