1 La început, a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2 Şi pământul era fără chip şi pustiu şi întuneric era deasupra adâncului, iar Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.
3 Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi s’a făcut lumină.
4 Şi a văzut Dumnezeu că lumina este bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5 Şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâia.
6 Şi a zis Dumnezeu: «Să fie o tărie în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape».
7 Şi a făcut Dumnezeu tăria cerului şi a despărţit apele care sunt dedesubtul tăriei de apele care sunt deasupra tăriei. Şi s’a făcut aşa.
8 Şi a numit Dumnezeu tăria cer; şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9 Şi a zis Dumnezeu: «Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se ivească uscatul». Şi s’a făcut aşa.
10 Şi a numit Dumnezeu uscatul pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11 Şi a zis Dumnezeu: «Să odrăslească pământul pajişte verde, ierburi având sămânţă în ele şi pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămânţă în ele, pe pământ». Şi s’a făcut aşa.
12 Şi pământul a odrăslit pajişte verde, ierburi având sămânţă în ele, după neamul lor, şi pomi roditori, cu rod care are sămânţă în el, după neamul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14 Şi a zis Dumnezeu: «Să fie luminători pe bolta cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor şi ale anilor.
15 Şi să fie luminători, pe bolta cerului, ca să lumineze pe pământ». Şi s’a făcut aşa.
16 Deci a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea, precum şi stelele.
17 Şi i-a pus Dumnezeu pe bolta cerului, ca să lumineze pe pământ,
18 Şi să stăpânească peste zi şi peste noapte şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20 Şi a zis Dumnezeu: «Să mişune apele de sumedenie de jivine cu viaţă în ele şi păsările să zboare pe pământ şi pe întinsul cerului».
21 Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari şi toate vietăţile viermuitoare de care mişună apele, după soiul lor, şi toate păsările zburătoare, după soiul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu zicând: «Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ».
23 Şi s’a făcut seară şi s’a făcut dimineaţă: ziua a cincea.
24 Şi a zis Dumnezeu: «Să scoată pământul fiinţe vii după fel şi fel: dobitoace, târîtoare şi fiare, după soiul lor». Şi s’a făcut aşa.
25 Şi a făcut Dumnezeu fiarele pământului, după soiul lor, şi dobitoacele după soiul lor şi toate târîtoarele de pe pământ, după soiul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26 Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om, după chipul nostru şi după asemănarea noastră, care să aibă stăpânire peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate jivinele care se târăsc pe pământ.
27 Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul său, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut, bărbat şi femeie i-a făcut.
28 Şi i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu şi le-a zis lor Dumnezeu: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ».
29 Şi a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau vouă toate ierburile care au sămânţă în ele, de pe toată faţa pământului, şi toţi pomii care au roade cu sămânţă în ele. Acestea să fie hrana voastră.
30 Şi tuturor dobitoacelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor jivinelor care se târăsc pe pământ şi care au în ele suflare de viaţă, le dau ca hrană toată iarba şi toată buruiana.» Şi s’a făcut aşa.
31 Şi a privit Dumnezeu la toate câte le făcuse şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.