11
1 Şi tot pământul avea un singur grai şi aceleaşi cuvinte.
2 Şi s’a întâmplat că, pornind oamenii din răsărit, au găsit un şes în ţinutul Şinear şi s’au sălăşluit în el.
3 Şi şi-au zis ei între ei: «Veniţi încoace! Să facem cărămizi şi să le ardem în foc!» Şi s’au slujit de cărămizi în loc de piatră şi de catran în loc de muruială.
4 Şi au zis: «Haidem să ne clădim o cetate şi un turn al cărui vârf să ajungă până la cer, şi să ne facem vestiţi, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!»
5 Atunci s’a pogorît Domnul, ca să vază cetatea şi turnul pe care îl zideau fiii oamenilor.
6 Şi a zis Domnul: «Iată ei sunt un singur popor şi o singură limbă au cu toţii. Şi acesta e numai începutul lucrărilor, dar nimic nu le va rămânea nefăcut din toate câte îşi vor pune în minte să facă.
7 Haidem să ne pogorîm şi să amestecăm pe loc graiul lor, astfel ca să nu se mai înţeleagă în limbă unii cu alţii!»
8 Şi i-a împrăştiat Dumnezeu pe ei de acolo pe toată faţa pământului şi ei au contenit cu ziditul cetăţii.
9 De aceea i s’a pus numele Babel, de vreme ce acolo amestecat-a Dumnezeu graiul a tot pământul şi de acolo i-a risipit Dumnezeu pe faţa pământului întreg.
10 Iată care sunt urmaşii lui Sem: Sem era în vârstă de o sută de ani şi i s’a născut Arpacşad, la doi ani după potop.
11 Şi a mai trăit Sem, după ce i s’a născut Arpacşad, cinci sute de ani, şi a avut fii şi fiice.
12 Şi Arpacşad era în vârstă de treizeci şi cinci de ani; şi i s’a născut Şelah.
13 Şi a mai trăit Arpacşad, după ce i s’a născut Şelah, patru sute şi trei ani, şi a avut fii şi fiice.
14 Şi Şelah era în vârstă de treizeci de ani şi i s’a născut Eber.
15 Şi a mai trăit Şelah, după ce i s’a născut Eber, patru sute trei ani, şi a avut fii şi fiice.
16 Şi Eber era în vârstă de treizeci şi patru de ani şi i s’a născut Peleg.
17 Şi a mai trăit Eber, după ce a avut pe Peleg, patru sute treizeci de ani, şi a avut fii şi fiice.
18 Şi Peleg era în vârstă de treizeci de ani şi a avut pe Reu.
19 Şi a mai trăit Peleg, după ce a avut pe Reu, două sute nouă ani, şi a avut fii şi fiice.
20 Şi Reu era în vârstă de treizeci şi doi de ani şi a avut pe Serug.
21 Şi a mai trăit Reu, după ce a avut pe Serug, două sute şapte ani, şi a avut fii şi fiice.
22 Şi Serug era în vârstă de treizeci de ani şi a avut pe Nahor.
23 Şi a mai trăit Serug, după ce i s’a născut Nahor, două sute de ani, şi a avut fii şi fiice.
24 Şi Nahor era în vârstă de douăzeci şi nouă de ani şi a avut pe Terah.
25 Şi a mai trăit Nahor, după ce a avut pe Terah, o sută şi nouăsprezece ani, şi a avut fii şi fiice.
26 Şi Terah era în vârstă de şaptezeci de ani şi a avut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.
27 Iată spiţa lui Terah. Terah a avut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran; Haran a avut pe Lot.
28 Dar Haran a murit în zilele lui Terah, tatăl său, în patria sa, în cetatea Ur din Caldeia.
29 Iar Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Pe femeia lui Avram o chema Sarai, şi pe femeia lui Nahor o chema Milca, fiica lui Haran – tatăl Milcăi şi tatăl Iscăi.
30 Şi Sarai era stearpă şi n’avea copii.
31 Şi Terah a luat pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran, nepotul său, şi pe Sarai, nora sa, femeia lui Avram, fiul său, şi a plecat cu ei din cetatea Ur a Caldeilor, ca să se ducă în pământul Canaan; dar ajungând în Haran, s’au aşezat acolo.
32 Iar zilele lui Terah au fost două sute şi cinci ani. Şi a murit Terah în Haran.