1 Şi Domnul a cercetat pe Sara, precum a fost vorbit, şi a împlinit faţă de ea ceea ce făgăduise.
2 Deci ea a zămislit şi i-a născut lui Avraam un fiu, la bătrâneţe, la vremea pe care i-o sorocise Dumnezeu.
3 Şi Avraam a pus fiului său care i se născuse, pe care Sara i-l născuse, numele Isaac.
4 Şi Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, când a fost în vârstă de opt zile, precum i-a fost poruncit Dumnezeu.
5 Iar Avraam era în vârstă de o sută de ani, când a avut pe Isaac fiul său.
6 Şi Sara a grăit: «Dumnezeu m’a făcut prilej de petrecere. Oricine va auzi va râde pe socoteala mea!»
7 Şi a mai zis: «Cine ar fi putut să spue lui Avraam că Sara va mai alăpta copii? Şi totuşi i-am născut un fecior la bătrâneţe!»
8 Şi pruncul a crescut şi a fost înţărcat. Iar Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.
9 Ci Sara a văzut pe fiul Agarei Egiptencei, pe care ea i-l născuse lui Avraam, cum se zbeguia cu fiul său Isaac,
10 Şi a zis lui Avraam: «Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei, căci nu se cuvine ca fiul roabei acesteia să fie moştenitor împreună cu fiul meu, cu Isaac!»
11 Şi cuvântul acesta i-a căzut foarte greu lui Avraam, cu privire la fiul său.
12 Însă Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam: «Nu te amarî în tine din pricina băiatului şi a roabei tale. Tot ceea ce îţi va spune Sara, ascultă de glasul ei, căci numai cei din Isaac se vor socoti urmaşii tăi.
13 Dar şi pe fiul roabei îl voi face popor, căci este tot sămânţa ta.»
14 Atunci s’a sculat Avraam dis-de-dimineaţă şi a luat pâine şi un burduf de apă şi i le-a dat Agarei, punându-le pe umărul ei, o dată cu copilul, şi a izgonit-o. Iar ea a plecat şi s’a rătăcit în pustiul Beerşeba.
15 Şi când s’a sfârşit apa din burduf, a lepădat pe copil sub un stuf de mărăcini,
16 Şi a pornit şi s’a aşezat în preajma lui, depărtare ca la o bătaie de săgeată, fiindcă zicea ea: «Să nu văd cum moare copilul!» Şi stând în preajma lui, a ridicat glasul şi a plâns.
17 Şi a auzit Dumnezeu durerea copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat pe Agar din cer şi i-a zis: «Ce ai, Agar? Nu te teme! Căci a auzit Dumnezeu durerea copilului, acolo unde se află.
18 Scoală-te, ia copilul şi ţine-l bine de mână, căci voi face din el un popor mare!»
19 Şi Dumnezeu deschise ochii ei şi văzu un izvor de apă. Şi ea se duse şi umplu burduful cu apă şi dădu copilului să bea.
20 Iar Dumnezeu fu cu acest copil; şi el se făcu mare şi locui în pustie şi fu un arcaş iscusit.
21 Şi a locuit în pustia Paran; iar maică-sa i-a luat lui femeie din ţara Egiptului.
22 În vremea aceea, Abimelec împreună cu Picol, căpetenia oastei sale, a grăit către Avraam şi i-a spus: «Dumnezeu este cu tine în toate câte faci!
23 Deci acum jură mie, aici pe Dumnezeu, că nu mă vei înşela nici pe mine, nici pe fiul meu, nici pe nepoţii mei. Cu aceeaşi prietenie cu care m’am purtat faţă cu tine, să te porţi şi tu faţă cu mine şi faţă cu ţara în care ai petrecut ca străin.»
24 Atunci a răspuns Avraam: «Mă leg cu jurământ!»
25 Ci Avraam certase pe Abimelec din pricina unui izvor pe care-l cotropiseră slugile lui Abimelec.
26 Dar Abimelec răspunsese: «Eu n’am ştiinţă cine a săvârşit isprava aceasta; nici tu nu mi-ai dat de veste şi nici eu n’am auzit până astăzi!»
27 Atunci a luat Avraam vite mari şi mici şi le-a dăruit lui Abimelec şi au făcut amândoi legământ.
28 Şi Avraam a pus şapte mioare din turmă, singure, de o parte.
29 Iar Abimelec l-a întrebat pe Avraam: «Ce sunt acele şapte mioare pe care tu le-ai pus de o parte?»
30 Răspuns-a el: «Aceste şapte mioare să le iei din mâna mea, anume ca să-mi fie mărturie cum că eu am săpat fântâna aceasta!»
31 De aceea s’a numit locul acela Beerşeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi.
32 Deci făcut-au legământ la Beerşeba. Apoi s’au sculat Abimelec şi Picol, căpetenia oastei sale, şi s’au întors în ţara Filistenilor.
33 Iar Avraam a sădit un chiparos la Beerşeba şi s’a închinat acolo Domnului Dumnezeului celui veşnic.
34 Şi Avraam a petrecut, ca străin, în ţara Filistenilor, încă multă vreme.